Reapare când și când în spațiul public o descriere fizică a lui Mihai Eminescu: umbla cu cămașa murdară, vorbea cu gura plină, avea hainele pătate etc. Un țărănoi nespălat, mai pe scurt – și nimeni nu prea știe exact de unde provine această descriere.
Pasajul respectiv este extras dintr-o rememorare scrisă de Mite Kremnitz în 1894, „Amintiri fugare despre Eminescu” și merită pus în context pasajul ăsta care ne tot este băgat pe gât. Mite Kremnitz era soția medicului personal al regelui Carol I și o apropiată a reginei Elisabeta. Nu era de origine nobilă, dar făcea parte din înalta societate a Bucureștiului. Alături de regina Elisabeta, Mite Kremnitz avea ceva ambiții literare și a tot scris până la sfârșitul vieții, fără însă să ne lase ceva ieșit din comun.
A existat o relație platonică între Eminescu și Mite Kremnitz, iar blonda teutonă a servit drept inspirație pentru unele din versurile poetului; soția doctorului era la concurență cu Veronica Micle. Amintirile lui Mite Kremnitz au fost puse pe hârtie la 14 ani de la evenimente și rememorarea asta este o operă literară în sine, al cărei principal mesaj este că relația platonică a lui Eminescu cu Mite Kremnitz a dus la civilizarea poetului și l-a ținut în lumea ideilor, în vreme ce relația fizică și tumultuoasă cu Veronica Micle (o femeie nu tocmai onorabilă!) a scos din poet chestii nu tocmai luminoase (gazetăria, implicarea în politică). Cumva Mite Kremnitz ne dă de înțeles că este și meritul ei în evoluția lui Eminescu, a contribuit și ea la opera lui.
Cum ziceam, rememorarea scrisă de Mite Kremnitz este o operă mai degrabă literară, merge într-un crescendo. Înfățișarea fizică a lui Eminescu este folosită drept unitate de măsură a civilizării lui sub influența nemțoaicei. Pasajul prea puțin măgulitor cu un Eminescu cu cămașa murdară și hainele pătate se referă la prima întâlnire cu poetul, mai sunt acolo și alte detalii care îl califică pentru postul de sălbatic. Urmează apoi alte trei referiri la aspectul exterior al lui Eminescu, constatându-se de fiecare dată îmbunătățiri accelerate – în paralel cu evoluția relației poetului cu autoarea rememorării. Mite Kremnitz nu își asumă nici un rol direct în îmbunătățirea garderobei lui Eminescu, doar introduce în povestire referiri ciclice la acest lucru, cumva în sincron cu evoluția relației dintre ei, o relație rămasă la stadiul de atingeri și îmbrățișări, din ce ne mărturisește memorialista. La sfârșitul procesului de cizelare sub inflența lui Mite Kremnitz, Mihai Eminescu era „om de lume”, prezentabil în saloanele Bucureștilor.
Cam asta e povestea cu „Eminescu nespălatul”: un paragraf scos din context, o exagerare folosită în cadrul unei construcții literare. Dar na, cine mai stă să caute textul original și să vadă contextul? Cu ceva ani în urmă un bezmetic oarecare dădea un titlu cu „Eminescu consumator de droguri”, îl și vedeai nespălat și cu părul vâlvoi căutând un dealer la colțul străzii. În realitate Eminescu fusese tratat cu morfină pe post de calmant – dar cine poate sta în calea unui titlu dibaci când se trezește neica nimeni că vrea și el să dea cu copita?
Colajul cu cele 4 fotografii cunoscute ale lui Eminescu l-am împrumutat de aici. Pare spălat, pieptănat și cu toți nasturii încheiați în toate fotografiile.
(Vă invităm să citiți mai multe texte pe www.georgedamian.ro)