Părintele Necula, acasă la Elisabeta Rizea. Zăpezile mieilor și puterea memoriei. Galerie FOTO

Duminică am urcat din nou spre Nucșoara după o lungă pauză, în așteptare de vreme mai bună, de vremuri mai bune. Sosirea unui oaspete în casuța de la numărul 16 a fost un imbold puternic să mă smulg din toropeala bizantină în care mi-am petrecut cel mai nesuferit anotimp mie. Dar iată că nu am scăpat de iarna care și-a trimis zăpezile mieilor să mai ridice o barieră convenabilă stării mele de dolce far niente. De la Domnești spre munte ningea cu fulgi uriași ca niște bezele inodore ce se topeau cu foșnet abia perceptibil pe parbriz. Nucșoara m-a întâmpinat albă și patriarhală în liniștea ei primitoare cum poate a mai fost acum un an sau 10 ani sau o sută de ani…

Am trecut de căsuța de la numărul 16, am parcat ceva mai sus, lângă vecinii ei și am așteptat cuminte să apară Parintele. Știam că a vizitat și Corbii de Piatră pentru o filmare, așa că putea să dureze destul. Casa aștepta și ea, așa cum o văzusem de nenumarate ori, în toate anotimpurile, așa cum va fi așteptat și Elisabeta Rizea oaspeți de vază sau oameni simpli care doreau să o cunoască, să o audă și să spună apoi toata viața – ,,Eu am vorbit cu Elisabeta Rizea, am văzut-o, am fost primit la ea în casa…’’. E minunat când ajungi să-ți cunoști eroul sau modelul și apuci să împrumuți puțin din aura sa, pentru restul vieții tale.

Oare cum l-ar fi primit Elisabeta Rizea pe Părintele? Cu acealași curaj pe care l-a arătat în fața altor înalți oaspeți care i-au trecut pragul? Sau cu sfiala și cu reținerea față de un om atât de altfel, un Parinte cu har și în același timp cu atât de omenească aplecare spre ceilalți? Pot doar să bănuiesc și să fac supoziții, ceea ce știu este cum a intrat Parintele în casă și cum am simțit eu că a simțit dumnealui acest loc sfințit al memoriei. A intrat ca într-o bisericuță veche din lemn, de sute de ani, în care parcă se mai simțea ceva din duhul celor ce au locuit-o, Gheorghe și Elisabeta, ceva din prezența vremelnică a luptătorilor pentru libertate ce au rostit un jurământ dur cu o mână pe Biblie și cealaltă pe pistol. Sau din prezența Regelui care mai întâi a venit aici și a dormit pe patul țărănesc, adolescent fiind, pentru ca după o jumătate de secol să se întoarcă și să încheie trista acoladă prin recunoașterea meritului, a sacrificiului, a demnității și puterii de rezistență la opresiune, a credinței. Credința cu care ea își făcea cruce în cerul gurii când dușmanii năvăleau asupra ei cu pumnii și picioarele, credința care a salvat-o ca pe atâția și atâția deținuți politic.

Curând a sosit și Părintele cu echipa TVR a emisiunii ,,Bucuria credinței’’, conduși de Bogdan, moștenitorul CER (Casa Elisabeta Rizea) și reveria mea a dispărut, am revenit la realitatea zilei. Mi s-a făcut cunoștință cu Părintele Constantin Necula, cu producătorul Andrei Victor Dochia și ceilalți din echipă. Erau la al treilea obiectiv în ziua aceea și profesioniștii au trecut rapid la treabă, instalând camerele și sonorizarea. Părintele a remarcat autenticitatea casei, parcă nimic nu s-a schimbat aici de când Elisabeta Rizea a trecut la Domnul în anul 2003. Într-adevăr, dacă ai văzut filmul doamnei Lucia Hossu Longin - ,,Viteaza din Nucșoara’’ -, recunoști imediat locuința, cu puține schimbări, poate fotografia cu Regele, icoana dăruită de președintele Emil Constantinescu…

Părintele și dl Dochia s-au instalat în camera bună, cea în care a dormit Regele și după un ,,ssst’’ îndreptat spre noi – eu, Bogdan și Costi Berevoianu, a început… Am asistat la un spectacol uimitor, dintr-o singură suflare, o poveste care a ieșit din Părintele ca un izvor de munte, fără oprire, fără îngrădiri, clară și puternică, așa cum cred ca i-ar fi plăcut tare să îi fie spusă Elisabetei Rizea. Un exercițiu de admirație pentru ea și pentru toți acești oameni vașnici care au rezistat odată atât încât astăzi îi căutăm prin dosare vechi, prin depoziții și procese-verbale, prin păienjenișul de minciuni și calomnii ale Securității. Ca să le regăsim tăria inspiratoare și să o dăm exemplu copiilor noștri, să nu ajungă să mai greșească și ei și să repete istoria ingrată… Emisiunea ,,Bucuria credinței’’ despre Elisabeta Rizea va fi transmisă pe TVR 1 la începutul lunii mai.

Pe prispa casei, Părintele ne-a spus că ar trebui făcută o campanie puternică, la nivel național, pentru a se termina ceea ce am început în 2019 – transformarea căsuței în Casă Memorială. Apoi a dorit să se reculeagă la mormântul Elisabetei și al lui Gheorghe Rizea, așa că am pornit spre Biserică. Ningea în continuare, dar cu fulgi mici și mărunți, iar mormintele ne așteptau tăcute.

Am plecat acasă sub impresia lăsată de Părintele și cu speranța că prezența sa aici poate chiar va însemna ceva pentru CER. O idee, un sentiment nu-mi dădea pace, apoi am înțeles - azi am simțit că nimic nu e întâmplător în viață.

Pentru cei ce doresc să ne ajute și să facem ceea ce nu am reușit anul trecut – fațada casei și apoi acoperișul, se pot face donații la:

IBAN Cont RON: RO30BTRLRONCRT0383835101

IBAN Cont EUR: RO77BTRLEURCRT0383835101

IBAN Cont USD: RO81BTRLUSDCRT0383835101

Titular conturi – Varvoreanu Bogdan

Mulțumim! 

Haideți să ajutăm Memoria să învingă uitarea!