"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
După lansările de la București, Cluj și Caransebeș, volumul memorialistic ”Nunta partizanului cu moartea. Mărturiile lui Nicolae Ciurică despre rezistența armată anticomunistă din Munții Banatului și ai Mehedințiului” (Editura Ratio et Revelatio) va fi lansat și la Iași, în capitala Moldovei.
Evenimentul va avea loc sâmbătă 1 martie, ora 13.00, fiind găzduit de Muzeul Unirii (căruia îi mulțumesc și pe această cale) – Strada Alexandru Lăpușneanu nr. 14. Voi lua cuvântul alături de Cristian Prisecaru, regizor și producător de film, și Silvian-Emanuel Man, președintele de onoare al Ligii Studenților – LS Iași. Le mulțumesc deopotrivă – fără inițiativa lui Cristian Prisecaru, cunoscător al subiectului, această lansare nu ar fi avut loc, iar Silvian-Emanuel Man îmi e vechi și constant colaborator în diverse acțiuni vizând recuperarea memoriei rezistenței anticomuniste. Vă așteptăm pentru a vă prezenta istorii reale care nu se învață la școală.
Volumul ”Nunta partizanului cu moartea. Mărturiile lui Nicolae Ciurică despre rezistența armată anticomunistă din Munții Banatului și ai Mehedințiului” e rodul a peste 10 ani de studiu și de interviuri cu domnul Nicolae Ciurică (și nu numai), ultimul supraviețuitor al grupării colonelului Ion Uță, cea mai ofensivă organizație de rezistență armată din România dezmembrată, ocupată și comunizată de tancuri rusești. Condamnat la 25 de ani de pușcărie politică, deși Securitatea solicitase, la proces, condamnarea sa la moarte, Nicolae Ciurică avea să execute 10 ani (Jilava, Baia Sprie, Gherla) până în 1964, la decret. E ultimul partizan în viață al României. Privind în ochii dânsului, privim, de fapt, în ochii Istoriei.
În introducerea volumului, istoricul Marius Oprea punctează următoarele: ”‹Nunta partizanului› se alătură cîtorva cărți (căci se numără pe degetele unei mîini) de memorii de același gen, între care s-au distins cele ale celebrilor partizani Ion Gavrilă Ogoranu, Gavril Vatamaniuc și Lucreția Jurj sau Aristina Pop-Săileanu. (…)
Cît de valoroasă este cartea de față, fie și numai datorită personajului ei: Nicoale Ciurică, fost partizan ‹cu acte în regulă›, iar în zilele noastre este singurul supraviețuitor dintre cei care au luptat cu arma în mînă, în munții României. Amintirile lui nu sînt contaminate de povestirile de celulă și nici falsificate, în declarații smulse la Securitate. Sînt unice și valoroase prin unicitatea lor. Este, practic, ultima dintre mărturiile posibile ale acestei categorii de eroi, care au trăit nebăgați în seamă, printre noi. (…)
Veți citi aici, zugrăvite în amănunt, povestiri din timpuri în care în România mai existau eroi. Despre acele vremuri e vorba aici, vremuri în care istoria nu-i mai încăpea pe oamenii adevărați și ei suiau în munte, îmbrăcați în piei de capră, vremuri în care Antihristul coborîse pe Pămînt, unde domnea fărădelegea și singura lege mai domnea numai printre cîțiva oameni și în liniștea pădurii, în care ei s-au cununat cu moartea, punîndu-și pe cap coroana libertății. Căci, în esență, asta e Nunta partizanului...”.
Nu există o altă mărturie care să aducă mai multe informații din interiorul grupării colonelului Ion Uță decât cea lăsată posterității de Nicolae Ciurică (94 ani) în volumul de față. Situația e explicabilă: cei mai mulți dintre camarazii săi au murit fie în luptă cu trupele de Securitate, fie în fața plutonului de execuție, iar puținii supraviețuitori au fost arestați și condamnați la ani grei de zeghe în prima perioadă a rezistenței, neluând parte la încleștările de după 1950. Dramatică prin excelență, figura lui Ion Uță domină relatările, rămânând bântuitoare până în prezent.
Întâlnirea cu domnul Ciurică e una dintre marile întâlniri ale vieții mele. Uneori, ascultându-l, am avut strania senzație că mă privea o sălbăticiune a codrilor, cu o stăruință atemporală, de parcă aș fi ridicat, de un colț, un voal subtil. Cumva interzis. Alteori, mă aținteau ochii tânărului de odinioară, scăpărători, parcă aducând cu ei întreaga pădure, deopotrivă cu zvonul unor glasuri uitate, care-și cereau dreptul la memorie. Rezultatul e ”Nunta partizanului cu moartea”. Și în primul rând li se dedică Lor, partizanilor bănățeni și mehedințeni uciși în luptă, la zidul execuțiilor sau la margini de drumuri, în șanțuri, cu un glonț în ceafă, sub pretextul așa-ziselor ”evadări de sub escortă”. Ei sunt adevărații eroi și martiri.
Rețineți: evenimentul va avea loc sâmbătă 1 martie, începând cu ora 13.00, în incinta Muzeului Unirii – Strada Alexandru Lăpușneanu nr. 14. Vă așteptăm!
