Victime colaterale

Să vedem care este imaginea generală şi în ce piesă jucăm. Răsturnarea făcută de Administraţia Trump depăseşte ceea ce ne-am imaginat că va fi. Tradiţia democraţiilor occidentale este anulată la nici 30 de zile de la instalarea ei la Casa Alba. Uneori şahiştii răstoarnă piesele de pe tablă pentru a întrerupe o partidă pe care nu o pot cîştiga. Asta vedem acum. Donald Trump nu a rezolvat într-o singură zi războiul din Ucraina, cum s-a lăudat prea grăbit. Cert îi place să se laude şi să fie în centrul atenţiei. Tuşeşte cînd nu apare pe prima pagină în NY Times. În această fază,a amînării sine-die a păcii promise, ne aflăm azi. Este motivul pentru care Aministraţia Trump are iniţiative năstruşnice. Vrea Groenlanda, Canada, Canalul Panama. Rebotează Golful Mexic. Vrea Fîşia Gaza să construiască o stațiune turistică de lux la Mediterana. Și cea mai gogonată : dă mîna cu Putin în detrimentul Ucrainei. Totul pentru a cîştiga timp. Deşi credea că are soluția crizei în buzunar, constată că nu este aşa.

Povestea cu Europa este nu numai ce s-a spus, adică o încercare de a-i obliga la cheltuieli pe europenii - aliaţii tradiţionali ai Casei Albe - şi a duce la măcar dublarea cheltuielilor de înarmare din ultimele decenii. A cerut ţărilor europene 5% din buget. Operaţia este şi o diversiune de mari proporţii. Lumea se resetează, Trump caută să impună noi reguli de joc pentru a asigura supremaţia Americii şi în secolul XXl. Relaţiile vechi - puse piaţă de conferinţele de la Yalta şi Potsdam - nu mai dau satisfacţie. SUA pierde teren - mai ales dupa 1989 - şi se vede depăşită de China. Unde mai pui că vin şi alte economii din urmă. E o cursă în care un out-sider venit tare din urmă cîştigă. Ceea ce este inacceptabil pentru Trump & Co. Nu poate privi de pe margine cum pierde supremaţia. 

Prima lovitură pe care o încearcă este să demoleze Europa. Vrea să se debaraseze de UK, de Germania, de Franta etc... Şi să se concentreze pe Pacific, de unde se anunţă atacul la scară mare al Chinei. Momentul vizitei preşedintelui Nixon la Beijing este depăşit. Istorica întîlnire cu Mao este folclor. Acum China nu mai este percepută la Washington ca un aliat, ca un tampon contra defunctei URSS, ci ca un adversar letal. Razboiul Rece s-a terminat. 

Soluţia Administraţiei republicane este să lase Europa la o parte ca pe un lest. Motivul real este că nu are resursele necesare să facă faţă pe două fronturi. Trebuie să îşi ia deciziile ce se impun. Europa - cu NATO şi UE - rămîne orfană şi trebuie să se descurce singură. Între ele, România pare croită perfect pentru a juca rolul de looser. Nu a fost invitată la Paris la summitul convocat de Macron. România este cert o cantitate neglijabilă. Nu îşi pierde nimeni vremea să îi ascute vocea. Aşa a lăsat ţara Iohannis şi nu avem nimic altceva. Cea mai mare parte din vină aparţine clasei politice româneşti. Să nu căutam vinovăţii în altă parte. Şi nici să nu facem pe victimele atitudinii iconoclaste a lui Trump. Politica este cinică, serveşte exclusiv pe cei mari. Vae victis! Supraputerile îşi salvgardează interesele în toate împrejurarile pe seama celor mici. Cine poate, oase roade! Este exact spectacolul pe care îl vedem în aceste zile. Ieşirea prin Sărindar! Cu şi fără bilet.