Formarea unei narațiuni publice. Anularea alegerilor prezidențiale

Dacă aș avea timp și resurse aș putea face o fabuloasă analiză cantitativă și calitativă a formării unei narațiuni publice pe cazul anulării alegerilor prezidențiale din România. Mi-ar trebui un data scraping tool pentru mass-media + bloguri și pentru FB, nu cred că alte rețele contează foarte tare în acest moment la noi.

Și aș începe cu orele alea de tăcere asurzitoare de după primele rezultate, când toți stăteau ca loviți de leucă în numele Domnului, clipeau mărunt și țineau cioculețele deschise doar ca să respire, că nu știau ce să zică.

Apoi ar fi de văzut exact cum a apărut strigătul de luptă „Tik-Tok! Tik-Tok! Tik-Tok”, cine l-a lansat primul, care au fost cei care l-au preluat din mers, cum a început să se construiască cazul. Foarte interesant de explorat ar fi cum a apărut și cât de repede a dispărut „pista chineză”. Pacientul zero cum s-ar zice.

Trebuie văzut apoi cum au început să se adauge straturi-straturi de narațiune (relatări greu verificabile prezentate drept „dovezi”), cum a început să se contureze „dosarul” și să capete consistență. Din nou, pe metodă istorică, cronologic și cu nume și prenume de vector. După aceea începem să vedem intervenția grupurilor de „cyber-defence”, „experților” și etc. – tot așa desfășurată cronologic.

Chiar ar fi un studiu de caz fascinant, am putea vedea în clar foarte multe chestii. Dar nu am nici timp, nici resurse, așa că trebuie să mă mulțumesc cu o observare limitată a fenomenului, cum miturile devin convingeri și se transformă în adevăruri. Într-adevăr, e greu și rușinos să admitem că suntem conduși de proști ticăloși, dar ăsta ar fi primul pas spre vindecare.