Mai avem nevoie de Diaspora?

Se discută, din nou, despre reformarea structurii Guvernului. Se "taie" de pe unde se poate. Dar care sunt prioritățile executivului, care sunt scopurile principale pe care i le-au încredințat alegătorii? Iată ordinea firească a managementului schimbării. 

Din această discuție nu ar trebuie să lipsească legăturile cu românii de pretutindeni: Diaspora recentă, comunitățile istorice și România de Est (Republica Moldova). Fără programe identitare, pe termen lung, despre ce Românie vorbim, în câțiva ani? 

Cum de a dispărut, brusc, interesul pentru Diaspora? 

Se propune comasarea DRP (Departamentul pentru relațiile cu românii de pretutindeni) cu Departamentul pentru relația cu Republica Moldova. Cu ce scop? Ce să facă un departament de buzunar, din subordinea Secretariatului General al Guvernului, cu atâtea teme în brațe? 

Firesc ar fi să existe un Minister pentru Românii de Pretutindeni. Propun acest lucru de mulți ani. 

Îi văd trei puncte de competenţă:

- mediator între autorităţile, foarte multe şi cu atribuții care se suprapun, care au legătură cu Diaspora şi românii cărora li se adresează. Câteva exemple: Ministerul Educaţiei Naţionale, Institutul Limbii Române, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, Ministerul Agriculturii, Ministerul Turismului, Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe, Autoritatea Electorală Permanentă, Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Culturii.

În acest domeniu MRP poate fi şi izvor de clarificări legislative.

- manager de programe identitare, derulate în urmă unor concursuri de finanţare organizate transparent. Şi cu o mare grijă că fondurile să nu ajungă la ne-prietenii României, aşa cum s-a mai întâmplat.

- partener al mediului asociativ şi punct de informare pentru românii din Diaspora. Aici s-au făcut progrese în ultimul timp, este un drum care trebuie continuat."

Poate fi de folos și în programe de integrarea a copiilor români întorși din Diaspora. Aici am propus un program "Bine ați revenit acasă". De asemenea, poate fi partener al unui Institut (reformat) al Limbii Romane, care să își extindă, în mod semnificativ, programele de Limbă, cultură și civilizație românească în străinătate. 

Românii din Diaspora sunt şi o resursă valoroasă, nu doar un grup de oameni prigoniţi de soartă care trebuie luaţi în braţe din când în când. Prima schimbare trebuie să fie un dialog cu aceştia, de la egal la egal. În final, că să îl parafrazez pe Noica, nu se ştie cine dă şi cine primeşte.