O viață model și un sfârșit în spiritul Sărbătorii Nașterii Domnului. 25 decembrie 2024 – 73 de ani de la trecerea la cele veșnice a Sfântului Cuvios Mucenic Gherasim Iscu, starețul Tismanei. Un simbol al rezistenței anticomuniste

Născut la 21 ianuarie 1912 în comuna Poduri (jud. Bacău), a devenit frate de mănăstire la 12 ani la mănăstirea Bogdana din același județ. Ulterior, s-a călugărit la mănăstirea Tismana, fiind șef de promoție în 1935 al Seminarului de la Cernica (după o perioadă în care a fost elev al liceului "Ferdinand" din Bacău). Pentru vrednicia sa, a fost numit stareț al mănăstirii Arnota, devenind apoi bibliotecar-contabil al Seminarului de la Cernica. Între 1942-1944 a fost preot misionar în Transnistria. 

(Tânărul seminarist Grigore Iscu, poză datată 13 mai 1926)

Ascunderea Tezaurului 

Revenit în țară, el a devenit stareț al lavrei Tismana, ca recunoaștere pentru abilitățile sale organizatorice. În acest context, cu aprobarea părintelui stareț Gherasim a fost ascuns în munții din jurul mănăstirii Tezaurul BNR, pentru a evita preluarea lui de către sovietici. 

Susținător al partizanilor

În septembrie 1948, părintele Gherasim a fost arestat, motivul fiind acela că a acceptat solicitarea adresată lui de gruparea anticomunistă condusă de generalul Ioan Carlaonţ şi Radu Ciuceanu, de a instala o staţie de emisie-recepţie la Mănăstirea Tismana. De asemenea, arhimandritul Gherasim și-a asumat să sprijine cu alimente și găzduire grupul partizanilor anticomuniști în caz de nevoie. 

(Sf. Gherasim Iscu (centru), alături de cunoscutul deținut anticomunist, ulterior academician și istoric, Radu Ciuceanu, dreapta, și colonelul Petre Grigorescu, fotografie realizată în cadrul reconstituirilor din timpul anchetei grupului de partizani conduși de generalul Iancu Carlaonț)

10 ani de temniță grea

A fost condamnat în data de 21 iunie 1949 la 10 ani de temniţă grea. Închis la Craiova, Aiud, Poarta Albă, Valea Neagră și Văcărești, a contactat TBC, motiv pentru care a fost transferat la Spitalul-Penitenciar Târgu-Ocna. Aici, în camera 4, s-a întâlnit cu un fost torționar al său, Vasilescu. 

”S-au dus în Rai ținându-se de mână”

Momentul inedit al plecării celor doi din această lume este frumos narat de Richard Wurmbrandt, fiind prezentată într-o altă versiune și de către Ioan Ianolide. Ceea ce a urmat în Camera 4 a spitalului penitenciar este o lecţie pentru ce înseamnă puterea iertării creștine şi virtutea pocăinţei. Sprijinit pe umerii a doi deţinuţi, Gherasim Iscu a păşit spre patul torţionarului său. I-a mângâiat braţul şi cu o zdreanţă i-a şters sudoarea de pe frunte.

"- Linişteşte-te, i-a spus pe un ton consolator. Eşti tânăr. Nu ţi-ai dat seama ce faci. [...] Te iert din toată inima şi la fel cu mine şi ceilalţi creştini. Iar dacă noi te iertăm, cu siguranţă că Domnul Hristos, Care-i mai bun decât noi, te va ierta şi El. Se va găsi şi pentru tine un loc în cer. A primit spovedania lui Vasilescu şi i-a dat sfânta împărtăşanie, după care a fost ajutat să ajungă la patul său. În timpul nopţii, atât stareţul, cât şi Vasilescu au murit. Cred că s-au dus în Rai ţinându-se de mână”.

Colindul Robului 

De notat că Valeriu Gafencu a compus ”Colindul Robului” în memoria arhim. Gherasim Iscu, reprezentat de „copilul cel din zare”: 

"Pe malul Trotuşului

Cântă robii Domnului,

Înjugaţi la jugul Lui.

Dar cântarea lor e mută,

Că-i din suferinţă multă

Şi-i cu lacrimi împletită.

...

Azi Crăciunul s-a mutat

Din palat la închisoare,

Unde-i Domnu-ntemnițat

Și copilul cel din zare

A venit la închisoare

Să trăiască praznic mare" 

Actul de deces al Sf. Gherasim Iscu, înregistrat de către Sfatul Popular al orașului Târgu Ocna: