Final trist de domnie

Iohannis ne-a dat încă o veste proastă. Nu se poate abţine. Dar nu e nici un chichirez pentru ca ne-am obişnuit în acești zece ani ani de cînd vegetează la Cotroceni. Nu e nici ultima veste proastă. Va mai da vești proaste pînă cînd îl vom vedea plecat. Criza va dura cîteva luni. Prilejuri de a se băga în vorbă vor mai apărea. Omul evident trage de timp, nu se lasă dus cu una cu două. Nu vrea nicicum să plece acasă, în viaţa privată, ca să-i ţină companie soției lui, Carmen. A apărut la teve într-un moment de cumpănă să ne anunţe că dispare din peisaj numai atunci cînd noul președinte va fi instalat. Pe scurt: nu pleacă la 21 decembrie cum ar fi normal. Nu se va produce acum rocada între președinti, cel vechi, Iohannis, și cel nou. Lumea exact asta ar vrea. Povestea se lungește. Tensiunile sociale se vor ascuţi cu cît agonia se lungește...

Ce se cuvenea să spună herr Iohannis era că se retrage în ziua cînd se va instala noul parlament. Că președintele Senatului va fi președinte interimar pînă la instalarea noului președinte. Atît.

Ei bine, nu, Iohannis se încăpățînează să mai stea ca un pupăzoi la Palatul Cotroceni, unde e cald și bine, în condiții de protocol zero. E foarte dificil să treacă din vîrful piramidei sociale, în civilie, la talpa ţării. Să fii un simplu particular după ce ai fost zece ani sus de tot nu e deloc ușor. Nu ştiu dacă Iohannis se gîndește la cei (milioane) cărora le-a înșelat așteptările și speranțele. La cei pe care i-a dezamăgit, cum a recunoscut singur ”într-o alocuţiune televizată" și cărora, cu o ipocrizie perfectă, le-a cerut iertare.

E un final trist de domnie, pe fundalul unei tentative de răsturnare a ordinii constituţionale, cu mercenari arestați pe șosele noaptea cînd veneau să provoace tulburări în Capitală, cu anularea alegerilor și cu un război hibrid declanșat de Rusia împotriva României. Cu nepăsarea lui, Iohannis este din alt film. Pentru el, dar mai ales pentru noi, ar trebui încă înainte de Ajunul Crăciunului să plece şi să nu mai auzim de el.