"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Așa-zisele Abhazia, Transnistria și Osetia de Sud – născociri separatiste ale Rusiei – au pe teritoriul pe care și-l arogă așa-zise “ambasade”: la Tiraspol există două astfel de “ambasade”: una a așa-zisei Abhaziei și o alta a așa-zisei Osetiei de Sud.
La fel stau lucrurile în “capitalele” Abhaziei și Osetiei de Sud, acolo unde există câte o așa-zisă “ambasadă” a așa-zisei “Republici Moldovenești Nistrene” (Transnistria). Însă niciuna dintre cele trei așa-zise formațiuni statale NU este recunoscută de comunitatea internațională. În 2008, urmare a războiului de agresiune al Rusiei împotriva Georgiei, Moscova (din exces de zel și imperialism) a recunoscut așa-zisele Abhazia și Osetia de Sud, făcând apel la comunitatea internațională să îi urmeze exemplul, imaginându-și că situația ar fi una identică cu cea din cazul Kosovo, recunoscută totuși de 119 țări din întreaga lume, inclusiv de SUA (detalii AICI).
Apoi, după ce a văzut că nimeni din comunitatea internațională NU a mușcat momeala, pentru că ocupațiile rusești din spațiul post-sovietic NU poartă amprenta unor conflicte interetnice, precum este în cazul Serbiei și Kosovo, ci mostre de reînviere a Imperiului Sovietic, Rusia, disperată, a convins, inclusiv prin mituire, state bananiere precum Nicaragua, Venezuela, Nauru, Siria și nerecunoscuta “Republica Arabă Sahariană” să recunoască Osetia de Sud și Abhazia. Precizăm că, până în acest moment, Abhazia nu a avut ”onoarea” de a primi recunoaștere de la “Republica Arabă Sahariană”. Este un subiect bun de “cercetare” pentru politologii și profesorii de relații internaționale ruși din Rusia, care după cum se știe, cel puțin unii dintre ei, din anii 1990, dar în special din 2014, au început să ridice toate prostiile rusești la rang de știință.
Unul dintre acești profesori care terfelește știința și cântă în strună regimului lui Putin, probabil, pentru a fi promovat sau decorat, este Boris Anatolievich Shiryaev de la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg, Șef al Departamentului de Studii Americane, Facultatea de Relații Internaționale, Doctor în științe istorice, care a scris, în 2016, următoarea enormitate: “Locul și rolul statelor nerecunoscute în relațiile internaționale contemporane din spațiul post-sovietic” (detalii AICI).
În acel articol, printre altele, Shiryaev a înșiruit fabulația că așa-zisele autorități din stânga Nistrului ar fi mai “performante” decât autoritățile constituționale de la Chișinău, iar cele de la Suhumi și Țhinvali, mai consolidate decât autoritățile constituționale de la Tbilisi.
Revenind însă la evenimentele din 2008: după această decizie ilegală, separatiștii FSB-iști oseto-abhazi au defilat cu păcăleala “recunoașterii parțiale” a pseudo-republicilor lor, ca și cum Rusia și sateliții săi ar reprezenta jumătate din lume și nu niște 5 state corupte, dictatoriale și falimentare.
În ajutorul separatiștilor oseto-abhazi a sărit și așa-zisul regim separatist filorus de la Tiraspol, nerecunoscut nici măcar de Rusia, care controlează ilegal raioanele noastre din stânga Nistrului, numindu-le în mod ilegal și caraghios “Republica Moldovenească Nistreană”. Acest regim a recunoscut și el “Osetia de Sud” și “Abhazia”, deschizând în capitalele celor două kolhozuri, Suhumi și Țhinvali, câte o ditamai “ambasadă”. Evident, aceste bodegi sunt total inutile pentru că, potrivit dreptului internațional, intrarea pe teritoriul Abhaziei și al Osetiei de Sud se realizează conform Constituției și legilor georgiene, cu alte cuvinte, intrând în Abhazia și Osetia de Sud, intri în Georgia.
Acest lucru presupune că transnistrenii NU pot intra cu așa-zisele lor “PMR-skie pasparta” în Osetia de Sud și Abhazia, putând face acest lucru cu pașaportul moldovenesc, rusesc, ucrainean sau românesc (detalii AICI).
Pe site-ul oficial al așa-zisului “minister de externe” al “PMR” aflăm despre așa-zisa “ambasada PMR” în Abhazia că ar fi condusă de un oarecare Alan Pliev, iar cea din Osetia de Sud, de un oarecare Garry Kupalba (detalii AICI).
