România, zgomotul și furia

Sondajele arătau procente amețitoare pro-Occident la vremea cînd se discuta în România despre admiterea în NATO și UE. 85% erau favorabili ideii. Cel mai mare procent din Europa. Românii în număr covîrşitor doreau integrarea în Europa. Era clar atunci că România nu va depăși moștenirea lăsată de regimul comunist (Dej & Ceaușescu) fără ajutorul Europei. Rusia era prost văzută printre români dupa 13 ocupații ale Armatei pravoslavnice între 1769 -1944. Rusia inspira frică. În istoria fiecărei familii românești există episoade despre jafuri, violuri, crime, incendieri, arestări comise de ruși sau uneltele lor. Ultimul regim de ocupație (după 1944 ) fusese cel mai dur. În anii 90, despre care vorbim, Rusia se refăcea cu greu după 70 de ani de comunism. Sărăcie, subdezvoltare, penurie, etc. URSS se destrămase și nu se știa ce se va alege de ea. Oamenii abia supraviețuiau de azi pe mîine. Comparativ cu prosperul și liberul Occident, Rusia nu avea nimic de oferit. Era un model al eşecului.

Ce s-a întîmplat cu noi în 30 de ani ca să ajungem în 2024 ca lumea românească (o parte) să fie ispitită de un regim de inspiraţie rusească? De regimul Putin, cu cenzură, poliţie politică, dictatură, cu multiple interdicții. Cu disidenți căzuți de la etaj, alții găsiţi morţi pe străzi sau în puşcării. Ceva s-a întîmplat, cert. Să încerc o explicaţie.

Tranziția de la comunism la o societate liberă a fost dificilă pentru toți. Unii au trecut deşertul mai uşor, dar alţii nu l-au trecut deloc, au rămas cu mintea în trecut. Destui nu s-au adaptat. Libertatea este o povară grea. În plus, destui au rămas la fel de săraci ca în anii 80 ai secolului XX. Alții s-au îmbogățit peste noapte, au acumulat averi și putere politică. Discrepanţele sociale şi-au făcut apariția încă de la începutul anilor 90. Și odată cu ele frustrările și resentimentele. Ideea că suntem egali are azi doar un iz nostalgic. Am aflat cu tristețe că nu suntem egali. Nici în biserici, nici cînd mergem la administrație, nici în justiție, nici la bancă, nici în spitale. Astfel UE și NATO pe care le salutam ca fiind unica noastră salvare, inevitabil, au dezamăgit. Așteptările legate de ele nu s-au îndeplinit.Vina nu este a lor, ci a noastră. Integrarea în UE și NATO nu a mulțumit pe toată lumea. Fiecare a așteptat altceva. Dar toți să li se bage ceva în traistă. Cu toate că 5 milioane de români trăiesc azi în Occident, multe voturi pro-Rusia au venit duminică din Diaspora. Aici e esența chestiunii. Nu toată lumea mărşăluiește spre viitor în acelaşi ritm. Cei care au eşuat votează antisistem, împotriva partidelor, nu le place deloc democrația asta care nu le oferă nimic gratis. Aceștia vor să se întoarcă înapoi în timp. E drept, sunt cîţiva cîştigători ai cursei, dar și milioane de înfrînţi. Asta-i de fapt problema.