Maia Sandu ar trebui să nu mai accepte scrisorile de acreditare ale noului ambasador al Rusiei

Misiunea primordială a unui ambasador, indiferent de țara pe care o reprezintă, constă în consolidarea și extinderea raporturilor bilaterale. În cazul ambasadorilor ruși la Chișinău, această obligațiune diplomatică internațională nu este valabilă, fiind cu bună știință ignorată. Diplomații moldoveni cunosc foarte bine comportamentul sfidător al tuturor ambasadorilor ruși, printre care îi vom menționa pe Vladimir PLECIKO, Alexandr PAPKIN, Pavel PETROVSKII, Iurii ZUBAKOV, Nikolay RYABOV, Valerii KUZIMIN, Farit MUHAMETSHIN, Oleg VASNEȚOV. ”Superioritatea” națiunii ruse și a russkii mir/lumea rusă promovată deschis și fără menajamente, impertinența crasă, aroganța și tonul de “senior brother/fratele mai mare” au fost caracteristicile distincte ale tuturor ambasadorilor ruși, actualul șef de misiune nefind o excepție, chiar dacă în prezent are doar statutul de agreat.

Chiar și cu acest statut, Oleg Ozerov se comportă la Chișinău exact ca prin Africa lui “diplomatică” (coordonator al grupului de călăi ruși “Wagner”) sau pe la reuniunile șoviniste alături de ideologul fascismului rusesc, Alexandr Dughin. Cutuma diplomatică internațională stabilește că în această perioada (cu statut agreat) ambasadorii sunt extrem de prudenți și evită orice discuții pe subiecte bilaterale sensible. Pentru ambasadorul Moscovei această regulă sfânta nu există, chiar și după ce dronele rusești au căzut la Căușeni și Râșcani, iar rachetele rusești, aducătoare de moarte, au survolat, pentru a câtă oară, teritoriul nostru.

Actualul ambasador al Rusiei la Chișinău (prin comportamentul său sfidător chiar din prima luna de aflare la Chișinău) întrunește deja toate condițiile ca șeful statului să nu-i mai accepte scrisorile de acreditare, iar ministrul M. Popsoi ar trebui să-l convoace din nou la Externe și să-i citească integral articolul 9, punctul 1, din Convenția de la Viena din 1961 cu privire la relațiile diplomatice, după care să facă cale întoarsă la Moscova, chiar dacă ar veni îmbrăcat “în ie și ar vorbi românește”. 

Situația cu ambasadorul rus la Chișinău este foarte clară și e necesar să acționăm în conformitate cu normele internaționale ale diplomației, stabilite de Convenția susmenționată de la Viena. Tergiversarea adoptării unei decizii ferme și adecvate vis-à-vis de acest diplomat ar însemna să inghenunchem din nou în fața Rusiei și să acceptăm batjocura și aroganța reprezentantului țării, care niciodată nu ne-a dorit binele.