”Istoria secretă”. Și temerarii cuceritori ai necunoscutului

Suntem asaltați din toate părțile de viteji care scot la lumină „istoria secretă”. Ăsta e un fel de artificiu de marketing, o agerime de tip alba-neagra care presupune existența unei „istorii secrete” și a unei conjurații/ conspirații (în mod evident extrem de potentă) capabilă să ascundă „adevărul istoric” de restul lumii.

Ei bine, acești viteji contemporani se luptă - și biruie! - conjurația asta potentă care zeci și chiar sute de ani a ținut ferecate diverse taine ale istoriei. De fiecare dată vitejii noștri sunt singuri în lupta cu conjurația (care include de obicei structuri statale, organizații ermetice, poate chiar și forțe paranormale) și totuși o biruie! Mici re-editări valahe de tip „Pendulul lui Foucault” sau „Codul lui Da Vinci”, bineînțeles la scară valahă. 

Unii dintre acești temerari cuceritori ai necunoscutului sunt în chiar absolvenți de diverse facultăți de istorie care descoperă surprinși la maturitate chestiuni predate în primul an la cursul de surse și izvoare sau cel de metodologia cercetării. Mai bine mai târziu decât niciodată.

Acuma, cine a avut fie și un minim contact cu oameni care se ocupă cu cercetarea istorică știe că pentru acești oameni este o mare mândrie să pună în circulație o sursă istorică necunoscută, nicidecum să o cetluiască sub șapte lăcate. Mi-a venit acum ideea unui articol în care să iau o chestiune de istorie românească (de-asta în care periodic apar „documente secrete de la Vatican”) și să fac un grafic cu „intrările” de documente noi, așa o desfășurare în timp.