"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Ziua onomastică a Regelui Mihai a reprezentat prilejul potrivit pentru opoziţia anticomunistă de a-şi manifesta susţinerea faţă de tânărul monarh în jurul căruia, instinctiv, românii – în mod natural ostili ideologiei impuse de ocupantul sovietic – se adunaseră în acele vremuri tulburi.
De câteva luni, Regele Mihai se afla într-o relaţie deosebit de încordată cu guvernul comunist Petru Groza, impus de ocupaţia sovietică pe fondul complicității anglo-americanilor, situându-se pe poziţia aşa-numitei „greve regale” (formă de protest faţă de măsurile samavolnice ale guvernului, manifestată prin refuzul de a mai promulga acte normative).
Zeci de mii de bucureşteni, cu precădere tineri, elevi, studenţi tineri muncitori şi veterani ai celui de-Al Doilea Război Mondial s-au adunat încă din dimineaţa acelei zile în Piaţa Palatului Regal, purtând drapele tricolore, portrete ale Regelui, totodată scandând lozinci anticomuniste şi pro-monarhiste. Manifestaţia a reprezentat un indicator al largii susţineri populare de care se bucura Regele Mihai, în jurul căruia se adunaseră toate forţele opoziţiei anticomuniste.
Manifestaţia a fost puternic impulsionată de organizaţiile de tineret ale Partidului Naţional Ţărănesc şi Partidului Naţional Liberal, dar şi de largi segmente de adepţi ai Mișcării Legionare, majoritatea acestora acţionând sub acoperirea organizaţiilor ţărăniste. “Noi, căminiştii, printre care se număra şi Tarţia Mihai, şeful tineretului P.N.Ţ., am deschis manifestaţia din 8 noiembrie 1945 din Piața Palatului!”, își amintea Octavian Tomuța, președintele Căminului Studențesc din Politehnica București (1945-1947).
Manifestaţia a fost înăbuşită în sânge de aparatul de represiune comunist, întărit de detaşamente teroriste alcătuite din muncitori ai fabricilor bucureştene antrenaţi de organizaţiile PCR în acţiuni violente împotriva opoziţiei. Metoda va fi folosită şi mai târziu, în 1990, de noua putere criptocomunistă condusă de Ion Iliescu, Silviu Saul Brucan şi Petre Roman, când muncitorii de pe platformele bucureştene şi minerii din Valea Jiului au fost întrebuinţaţi la reprimarea manifestărilor opoziţiei democrate.
Represiunea s-a soldat cu 11 morţi, zeci de răniţi şi sute de arestări operate în rândul tinerilor manifestanţi.
Lista morților din timpul evenimentelor de la 8 noiembrie 1945: Alexandru Mircea, Almăjean Gheorghe, Barbu Aurelian, Bădescu Mircea, Ghiață Petre, Goran Venturia, Groapă Marin, Hălmăgianu Gheorghe, Mendel Isac și Mustăciosu Constantin.
