Firește, Trump

reales este tema zilei. Se vor face analize, se vor formula scenarii și se vor face paralele. Or, din perspectiva ultimelor, ce avem noi în comun cu SUA? Aparent, nu foarte mult, asta dacă Parteneriatul Strategic, bazele militare, dotarea pe măsură și miile de soldați ai NATO de pe teritoriul nostru, în apărarea noastră nemijlocită, sunt pentru unii, suveraniști, un mizilic.

Ar mai fi însă ceva comun. Ceea ce s-a văzut la vot este o altă Americă, sătulă de salata ideologică a stângii, de afișarea ostentativă a unei agende care nu are nimic în comun cu familia medie, cu creșterea copiilor și cu plata taxelor. Acea Americă s-a exprimat acum. Păstrând proporțiile, la viitoarele noastre alegeri sper ca România teafără să se exprime, dând peste nas extremismului de orice fel. Inclusiv autorului versatil al unei cărți românești despre Trump.

Să nu uit! În comun rămân mult invocatele, dar realele, valori ale spațiului democratic euroatlantic. Da, cele pe care nu le punem la socoteală, afirmând că toți politicienii sunt o apă și un pământ, că nu ai avea cu cine vota, că furtul și minciuna le sunt comune tuturor. Ei bine, nu este chiar deloc așa. Din fericire, în actuala campanie din România înregistrez o maturizare a modului de a prezenta un program politic, de a dezbate sau, în general, de a te profila. Este un salt real.

Va mai trece multă apă pe Dâmbovița până să fim ceea ce ne dorim să ajungem. În orice caz, cu un aliat precum SUA, suntem mai aproape de împlinirea acelui vis. Până atunci, să nu ne pierdem nădejdea, să nu abandonăm interior democrația. Că alternative, iată!, nu există decât cu prețul oligarhiei și al sărăciei.

God bless America!