Relatări dramatice de pe front. Armata ucraineană, copleșită numeric de forțele Moscovei. Kievul nu dispune de suficienți soldați pentru a opri înaintarea Rusiei. Raportul e, în general, de 3 la 1 / „Problema acum nu mai sunt armele, ci oamenii. Nimeni nu vrea să se înroleze. În curând, nu va mai fi nimeni care să lupte”

El Pais a realizat o amplă documentare despre situația prezentă de pe frontul din estul Ucrainei, concluzionând, pe baza mărturiilor adunate direct de la personalul militar ucrainean din linia întâi, dar și de la oficiali ai Armatei, că pur și simplu, în acest moment, Kievul nu dispune de suficiente forțe combatante pentru a opri înaintarea Rusiei. Și că numărul redus al trupelor este, în prezent, o problemă mai mare și mai serioasă decât nevoia stringentă de arme occidentale.

Redăm mai jos versiunea tradusă și adaptată a reportajului realizat de El Pais pe linia frontului

Kurakhove, un orășel cu 18.000 de locuitori la începutul războiului, este una din multele localități anonime pentru marele public din provincia ucraineană Donețk, o regiune aflată, în mare parte, sub controlul forțelor ruse. Municipalitățile din apropiere, precum Pokrovsk, Toretsk, Chasiv Yar și chiar Kurakhove, sunt înconjurate din nord, sud și est, complicând eforturile defensive ale armatei ucrainene și forțând-o să se retragă pentru a evita încercuirea. Aceeași soară au împărtășit și orașele ucrainene Avdiivka și Vuhledar la începutul acestui an. 

„Probabil că, în curând, și la Kurakhove va fi la fel”, avertizează Eugene Churbanov, comandant adjunct al serviciilor de informații ale Brigăzii 46 Aeropurtate și veteran militar decorat cu cele mai înalte distincții ale statului ucrainean.

Potrivit lui Churbanov, cea mai mare provocare pentru forțele armate ucrainene din Kurakhove nu este superioritatea militară rusă sau lipsa de arme, ci lipsa acută de soldați, care a permis recentele și implacabilele avansuri rusești. 

Soldații din patru brigăzi care apără Kurakhove împărtășesc aceeași evaluare sumbră în timpul celor trei zile în care EL PAIS s-a deplasat prin acest sector al frontului. Ei cred că viitorul războiului arată sumbru din cauza înlocuirii insuficiente. „De ce ne retragem? Pentru că nu avem rotații, nu ne odihnim și suntem demoralizați”, explică Shkoda, numele de cod al unui ofițer dintr-o unitate anti-drone din Brigada 46.

Acest soldat, ca și alții intervievați săptămâna trecută în această zonă de conflict, se referă la problema tot mai gravă a dezertorilor din armată. 

Biroul procurorului general al Ucrainei a raportat că au existat aproape 100 000 de dezertări de la începutul războiului, mai mult de jumătate având loc numai în acest an. Adică aproximativ 10 % din totalul personalului din forțele armate ucrainene. „Am avut un prieten căruia îi spuneam Anglia. El a luptat pe tot parcursul războiului de-a lungul liniilor frontului - în Robotine, Soledar, Kherson... Era epuizat, incapabil să continue, iar comandanții nu i-au dat nicio pauză. Acum câteva zile, a plecat, pur și simplu.”

Paranteză necesară: Procurorul general al Ucrainei Andrii Kostin şi-a prezentat, marţi demisia, după ce o anchetă a Serviciilor de securitate (SBU) a dezvăluit un sistem de corupţie la scară mare care a permis unor angajați din sectorul de stat să evite înrolarea în armată. Potrivit lui Volodimir Zelenski, ar fi vorba de sute de cazuri de „invaliditate fictivă” în rândul funcţionarilor vamali, angajaților din zona de taxe și impozite sau din administraţiile locale. Însă cifrele avansate de SBU sunt mult mai mari de atât, precizând că a descoperit un sistem de corupţie „la scară mare”.  Aproximativ 4.100 de certificate de handicap au fost anulate, deoarece aveau la bază ”documente false”, a anunţat, marți, SBU.

El Pais (continuare): Alexander, ofițer în cadrul Brigăzii 119 a Forțelor de Apărare Teritorială (TRO), dezvăluie că în Kurakhove a avut loc o rebeliune în masă în care a fost implicată Brigada 116 a TRO, care a refuzat să execute ordinele și care a fost ulterior transferată la Sumi, unde se puneau la punct operațiunile pentru incursiunea ucraineană în provincia rusă Kursk. 

Un alt incident foarte mediatizat a implicat 100 de soldați din Brigada 123 TRO care și-au abandonat pozițiile din Vugledar cu doar câteva zile înainte ca aceasta să fie ocupată de forțele ruse la începutul lunii octombrie. Acești soldați au luat această măsură drastică pentru a protesta împotriva faptului că au fost desemnați pentru o apărare aparent sinucigașă, fără pregătire și armament adecvate.

Churbanov, un sergent care a fost rănit de șapte ori în război, explică faptul că, prin lege, are dreptul de a părăsi armata. Cu toate acestea, el alege să rămână din cauza lipsei acute de soldați, dezvăluind o statistică dureroasă: în prezent, oamenii săi trebuie să își păstreze pozițiile timp de trei luni fără pauză sau rotație, în timp ce acum un an, maximul era de doar o lună. În primul an de război, rotațiile de bază aveau loc la fiecare patru zile.

Potrivit soldaților intervievați, timpul mediu petrecut în pozițiile din Kurakhove este de aproximativ 25 de zile. 

Bison, un luptător din Brigada 119, estimează că soldații ruși îi depășesc numeric cu trei la unu. „Slavă Domnului că nu au informații precise despre cât de gravă este situația noastră în anumite zone”, spune el. 

Churbanov adaugă că rușii sunt, de asemenea, „mai bine echipați, mai bine instruiți și mai bine adaptați la acest război decât erau înainte”.

Dimson este numele de cod al unui soldat de infanterie care preferă să păstreze secret numele brigăzii căreia îi aparține. Tocmai s-a întors dintr-o permisie de două zile, care ar fi trebuit să fie mai lungă, dar i s-a ordonat să revină imediat după ce inamicul a ocupat poziția pe care plutonul său o apăra, capturând mai mulți soldați ucraineni. 

Le arată reporterilor un videoclip apărut duminică pe internet, în care un soldat dintr-o patrulă de recrutare civilă din Zaporizhzhia trage în aer pentru a dispersa un grup care încerca să împiedice recrutarea forțată a unui tânăr. „Pentru fiecare copil pe care îl recrutează în felul acesta brutal, pierd alți 40 care s-ar fi gândit poate să se înroleze”, spune Dimson.

Astfel de videoclipuri emoționante au împânzit rețelele de socializare de la intrarea în vigoare, în luna mai, a noii legi privind mobilizarea. Deși nu există date oficiale privind numărul de recruți, Roman Kotsenko, membru al Comisiei de apărare a parlamentului ucrainean, a declarat pentru The Times la 3 octombrie că obiectivul este de a încheia 2024 cu 200 000 de noi soldați. Surse ale serviciilor de informații americane au raportat Wall Street Journal în septembrie că Ucraina a pierdut 80.000 de soldați în timpul războiului, iar alți 400.000 au fost răniți. Majoritatea celor răniți se recuperează și se întorc pe linia frontului.

„În curând nu va mai fi nimeni care să lupte”

Întâlnirea cu Shkoda are loc într-un magazin din Ulakly, situat la zece kilometri de linia frontului, unde acesta cumpără provizii alimentare pentru zilele următoare. 

„Mobilizarea civililor merge prost pentru că oamenii sunt speriați”, spune Shkoda. „Ei văd că tinerii sunt luați cu forța de pe stradă și trimiși pe front cu o pregătire minimă. Nu vreau să am alături de mine astfel de oameni - nemotivați și slab pregătiți - pentru că viața mea depinde de ei.”

Dimson adaugă că doi dintre colegii săi luați prizonieri de ruși erau lipsiți de experiență și se aflau pe front de numai trei zile. Realitatea sumbră a mobilizării rapide a fost evidențiată în iulie de vestea morții lui Matisyahu Anton Samborski, fiul rabinului șef al Ucrainei. Mobilizat în mai, Samborski a primit doar o lună de pregătire și a fost ucis după numai trei săptămâni de luptă.

EL PAÍS s-a întâlnit și cu o echipă de presă a Ministerului Apărării care vizita regimentele din Ulakly. Șeful misiunii, care a solicitat anonimatul, a sintetizat situația: „Problema acum nu sunt armele; sunt oamenii. Nimeni nu mai vrea să se înroleze. Brigăzile ne spun că nu se pot roti, că sunt epuizate. În curând, nu va mai fi nimeni care să lupte”.

Un alt factor care contribuie la rotațiile mai puțin frecvente este amenințarea omniprezentă a dronelor-bombă, care îngreunează semnificativ deplasările soldaților. Călătoria spre Kurakhove în sine a dezvăluit cât de real este acest pericol. Trupele invadatoare sunt poziționate la marginea estică a orașului, unde țintesc neîncetat drumul care vine dinspre Ucraina liberă.

Soldatul aflat la volan activează echipamentul radio-electronic instalat în vehiculul blindat, conceput pentru a neutraliza amenințările dronei prin bruierea semnalului către operatorii acestora. Din ce în ce mai mult, vehiculele - în special cele blindate - sunt echipate cu aceste dispozitive de război electronic. Oleg, soldatul care însoțește El Pais la Kurakhove, estimează însă că eficiența lor este de aproximativ 50%. Fără astfel de echipamente, șansele de supraviețuire sunt însă drastic reduse. Acest lucru este ilustrat de un vehicul care a fost distrus cu doar câteva momente mai devreme de o bombă dronă, lăsat acum în mijlocul drumului, ca o amintire clară a riscurilor.

Kurakhove este acum doar un alt oraș fantomă, străzile sale lipsite de viață răsunând uneori doar de prezența soldaților adăpostiți în subsoluri. Localitatea se află efectiv în așteptarea dispoziției venite de la Kremlin, gata să fie ras de pe fața pământului de artilerie și lovituri aeriene înaintea unui asalt iminent. Răspunsul ucrainean ar putea implica apărarea zonei prin luptă urbană sau ucrainenii ar putea decide să o abandoneze, așa cum s-a întâmplat în Avdiivka.

Piloții de drone din cadrul Brigăzii 113 de apărare teritorială și Shkoda recunosc un dezavantaj semnificativ în dependența Ucrainei de drone pentru apărarea urbană: aceste vehicule fără pilot sunt mult mai dificil de manevrat în zonele dens populate în comparație cu câmpurile deschise.

„Dacă lucrurile nu se schimbă semnificativ”, afirmă Churbanov pe un ton calm și sumbru, oboseala sa fiind evidentă, „nepoții noștri vor fi nevoiți să continue și ei să lupte”.