"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Atât în istoriografia românească comunistă, cât și adesea în cea post-comunistă/revanșardă/ucrainofobă, circulă intens mitul că Ucraina, ca stat național, ar fi stat la baza înființării URSS/ Imperiul Sovietic. Informația în sine nu este servită ca mit, ci e prezentată ca un adevăr istoric, ceea ce NU a fost și nici NU poate fi.
Mitul este prezent nu doar în istoriografia cu pricină, ci și în spațiul public, ba chiar pe portaluri de știri ale unor trusturi media considerate ca fiind “de încredere” (detalii AICI).
Trebuie spus că, în anul 1921, Ucraina ca stat nu mai exista pe hartă, ea (Republica Populară Ucraineană) fiind lichidată de armata roșie ocupantă prin război și genocid. Această ocupație rusească asupra ucrainenilor nu a fost nici prima, nici ultima în istoria Ucrainei.
Republica Populară Ucraineană a fost un stat care nu a avut o viață lungă – doar 3 ani. Numai 3 ani a trăit Republica Populară Ucraineană (fratele său geamăn, Republica Populară Ucraineană de Vest, nerecunoscut de jure , cu care urma să se unifice dacă nu ar fi existat ocupația rusească, a trăit și mai puțin, doar un an / detalii AICI), din 1917, anul când se desprinde de sub ocupația rușilor țariști, și până în 1920, când bolșevicii ocupă tot teritoriul acestui stat (detalii AICI).
Între 1917-1920, adică într-o perioadă extrem de scurtă de timp, ucrainenii au reușit să-și creeze autorități centrale, o Radă (adică un Parlament), o armată bine pregătită, forțe de ordine, ambasade și misiuni diplomatice în foarte multe state, inclusiv în România.
Primul document internațional important care recunoaște independența Republicii Populare Ucrainene a fost tratatul de la Brest-Litovsk din 1918. Ceea ce nu se spune adesea este că Ucraina s-a rupt de sub ocupația Imperiului Rus la fel de legitim ca Finlanda, Țările Baltice, Polonia, Basarabia (Republica Democratică Moldovenească) – detalii AICI.
Și poate că Republica Populară Ucraineană ar fi dăinuit mai mult, precum România Întregită, dacă nu era abandonată de cei care au recunoscut-o, lăsând-o singură împotriva Rusiei, a coloanei a 5-a bolșevice locale, a alb-gardiștilor și a tot soiul de bande rusești pro-monarhiste la fel de ucrainofobe ca și teroriștii lui Lenin cu secera și ciocanul (detalii AICI).
După lichidarea Republicii Populare Ucrainene, iar asta, cu prețul unui război rusesc genocidar care a luat viețile a sute de mii de ucraineni (conform altor estimări, cifrele sunt și mai îngrozitoare, căci a fost vorba nu doar de soldații ucraineni uciși pe câmpul de luptă, ci și de civilii executați sumar, deportații etc), pe cadavrul statului ucrainean interbelic Lenin a impus hidoșenia numită RSS Ucraineană.
Acest pseudo-stat marionetă păstra, și doar formal, extrem de puține atribute identitare și simbolice ucrainene, exact precum RASSM sau RSSM. Să spui, prin urmare, că RSS Ucraina era un “stat”, e ca și cum ai spune că și așa-zisa RSS Moldovenească era un “stat”, la fel așa-zisa Transnistria, ori așa-zisa RSS Gruzină. În realitate, niciuna dintre aceste fantome nu erau “state”, singurul stat din tot imperiul sovietic fiind Moscova & Kremlinul. Este aberant să identifici așa-zisa RSS Ucraina cu un așa-zis stat, punând semnul egal între născocirea bolșevicilor și adevărata Ucraină, care NU mai exista din 1920, neputând să fie, așadar, ”un stat-fondator al URSS”.
Toate deciziile erau luate și parafate la Moscova. Coloniile – ocupate și subjugate – doar subscriau.
