"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Punând din nou pe tapet necesitatea reformei Curții Constituționale a României, de această dată în contextul controversatei decizii pe care CCR a luat-o sâmbătă, respectiv de a invalida candidatura la prezidențiale a Dianei Șoșoacă, prezidențiabila independentă Ana Birchall trece în revistă o serie de aspecte care trebuie avute în vedere în cadrul procesului de reformare a forului constituțional.
Pe parcursul unei postări publicate pe Facebook, fosta ministră a Justiției atrage atenția că asupra activității CCR planează numeroase semne de întrebare inclusiv din perspectiva cauzelor penale, nu puține fiind cazurile în care infractorii au scăpat de răspunderea penală prin prisma unor hotărâri controversate luate de judecătorii Curții.
Astfel, Birchall subliniază că este necesară modificarea de urgență a legii 47/1992 cu scopul de a fi clarificate competențele CCR, "astfel încât să nu își mai depășească atribuțiile și să supralegifereze".
"Urmează o postare lungă, dar necesară, ce conține termeni juridici.
Este foarte important pentru acest moment când CCR ia decizii amplu discutate în spațiul public și care pot deturna cursul alegerilor care urmează, dar și încrederea noastră în justiție.
Analizând cu ochiul ministrului justiției profesionist, responsabil, curajos și care știe carte, în vara anului 2019 am dispus prin ordin al ministrului înființarea unui grup de lucru special pentru analiza deciziilor CCR, a efectelor și a modificărilor legislative care se impun. Această analiza era finalizată la momentul la care am fost dată afară din fruntea Ministerului Justiției. Evident că cei care au urmat în fruntea Ministerului Justiției nu au avut curajul să își asume ce propuneam eu!
Cum curmăm această situație?
Simplu: modificând legislația și precizând cu mai multă acuratețe care sunt efectele unei decizii CCR și unde se opresc ele!
Întrebările fundamentale la care trebuie răspuns urgent, inclusiv din punct de vedere legislativ sunt:
1) Modificarea de urgență a legii 47/1992 clarificând
a) numirile judecătorilor la CCR. În programul meu prezidențial am propus și susținut ca un judecător numit la CCR să nu fi fost membru de partid cel puțin 10 ani înainte de numire.
b) competențele CCR astfel încât CCR să nu își mai depășească atribuțiile și să supralegifereze!
2) Deciziile CCR își produc sau nu efecte doar pentru viitor? Și doar în cauza celui/celor care a/au ridicat exceptia?
3) Își păstrează sau nu caracterul general, sau Curtea a ajuns să se pronunțe ca o instanță de apel/recurs, fie el și ultim/extraordinar?
Întrebarea esențială este următoarea: cum putem să prevenim, să împiedicăm, măcar în viitor, ca deciziile unei curți (CCR) care nu este parte a sistemului judiciar, nu judecă și pe fond (sau în apel sau recurs) cauze/dosare concrete, să se raporteze strict la modul în care un text de lege respectă prevederile constituționale (acesta este și o rațiune esențială pentru care deciziile CCR sunt definitive și neatacabile)?
Cu alte cuvinte, cum o astfel de curte extrajudiciară poate da decizii care să aibă efecte de închidere a unor cauze concrete? Mai precis, în cauzele penale, cauze instrumentate de procurori în condiții perfect constituționale și trimise apoi în judecată în perfectă legalitate, aflate în diferite stadii procesuale (unele chiar definitiv încheiate), o serie de decizii ale Curții intervin ca o adevărată amnistie. Cu alte cuvinte, duc la excluderea unor probe și finalmente la achitarea tot mai multor inculpați, nu pentru că nu ar fi fost vinovați, ci pentru că probele astfel obținute, perfect legal la momentul urmăririi penale, sunt excluse ulterior, urmare a deciziei CCR.
Aici apar încă două semne de întrebare:
1) Primul este legat de caracterul practic retroactiv al unor efecte ale deciziilor CCR. Legal, deciziile CCR nu produc efecte decât în cauzele în care au fost ridicate și exclusiv pentru viitor, nu!?
2) Al doilea semn de întrebare este legat de practica neunitară de la nivelul instanțelor de judecată: sunt judecători care au exclus o serie de probe din dosarele penale, în urma deciziilor CCR, și sunt judecători care nu au făcut acest lucru.
Pentru că dacă se continuă cu această practică este evident că prevederile constituționale și legale nu mai au nici cel puțin aparența de a fi respectate prin extinderea în acest mod nepermis a efectelor deciziilor CCR.
Consider că după o perioadă în care politica penală a statului a fost făcută de penali și ajutoarele lor de nădejde, din instituții care numai loiale statului nu au fost, este timpul să ne întoarcem la normalitate. Este timpul să revenim la sensul primar al noțiunilor de adevăr și dreptate!
P.S. Observ printre altele și ipocrizia unora dintre contracandidații la prezidențiale care comentează public decizia CCR, deși când ei și partidele pe care le conduc au avut posibilitatea să propună și să susțină modificarea legii nr. 47/1992 privind CCR au răspuns sec că se poate amâna și nu au făcut-o! Acum profita pentru popularitate", punctează Ana Birchall.
