"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
La finalul lui septembrie 1952, după o vară trăită pe muchie de cuțit, fiind vânați fără intermitență de trupele Securității, frații partizani Teodor și Avisalon Șușman se despart de ceilalți luptători supraviețuitori ai grupării Șușman de la Răchițele, părăsind pădurea de lângă Lelești (Beiuș) și rămânând ascunși împreună până la teribilul epilog al luminoasei lor lupte.
Potrivit documentării realizate de istoricul și cercetătorul Cornel Jurju, care, de-a lungul anilor, a descoperit câteva astfel de fericiri ale sufletului și ale privirii, cel mai probabil, începând cu ‘53-‘54, Teodor Șușman jr. a început să picteze icoane pe sticlă și basmale. Din toamna lui ‘52 și până în noiembrie ‘57, cu oarece intermitențe deloc semnificative, cei doi Șușmani aveau să rămână în satul Morlaca, ascunși în gospodăria familiei Moldovan (situată în apropierea căii ferate Cluj-Oradea). A se nota că familia Moldovan i-a protejat știind prea bine cine erau și ce riscau ai casei dacă cei doi proscriși ar fi fost descoperiți. Avisalon și Teodor Șușman jr. își construiseră un adăpost în șură, acolo petrecând cea mai mare parte a timpului. Ca o formă de mulțumire, hrăneau animale și-și ajutau gazdele cu diverse alte munci, inclusiv la vremea cositului.
Uneori, numai în circumstanțe în care considerau că nu existau riscuri, partizanii intrau și în casa familiei, unde li se punea la dispoziție o cămăruță dosită. Într-un interviu, Leontina (fiica lui Mihai Moldovan) relata că, în acea odaie, Teodor Șușman jr. (născut la 22 decembrie 1923) avea să-și descopere priceperea și pasiunea pentru pictatul icoanelor pe sticlă – ”Le picta acolo, apoi le punea pe poliță și se uscau”. Tot el (cel mai probabil, ajutat de Avisalon) le confecționa și ramele – a se remarca delicatețea lucrăturii, ramele originale sporind valoarea întregului. ”Totul era făcut de mâinile lor”, a precizat Leontina, care se ducea în mod uzual la Cluj de unde cumpăra sticla, vopselurile și alte materiale necesare. Ea își amintea și că frații obișnuiau să citească în acea încăpere (cu siguranță Biblia, probabil și cărți de rugăciune, acestea fiind lecturi obișnuite pentru cei mai mulți dintre partizanii României comunizate și ocupate de tancuri rusești).
Așadar, a se reține această spectaculoasă dezvăluire de sine, care iată că are loc în plină ascundere, ca o lumânare aprinsă-n beznă – așa își descoperă Teodor Șușman jr. incontestabilul har de iconar.
Unele icoane aveau să fie dăruite susținătorilor, altele au fost vândute sau schimbate pe diverse produse (alimente și îmbrăcăminte). Leontina își amintea că, înainte de a pleca prin sate cu icoanele, Teodor Șușman jr. stătea o zi prin pădure ca să-l prindă nițel soarele, fiind prea alb și prea palid după îndelungatele perioade petrecute în ascunzătoare. Cu excepția oamenilor de încredere, în fața cărora partizanii își deschiseseră sufletele, cei mai mulți dintre țărani nu aveau nici cea mai vagă idee despre cine erau de fapt cei doi.
Istoricul Cornel Jurju prezintă cazul unui badea Gheorghe care i-a confecționat o haină lui Teodor în schimbul a patru icoane, fără să bănuiască că ar fi stat de vorbă cu un fugar sau că ar fi fost ceva în neregulă cu iconarul Petre (deseori rostit ”Petrea”) din Călățele. De altfel, potrivit mărturiilor celor care l-au văzut sau i-au vorbit, într-o conjunctură sau alta, partizanul se comporta mereu cu cea mai mare naturalețe, nelăsând loc de suspiciuni. În pofida acestor aparențe cultivate cu grijă, fiți convinși că, la fel ca Avisalon, Teodor a purtat întotdeauna cel puțin un pistol, rămânând atent la toate câte se petreceau în juru-i, decis să piară în luptă sau să-și ia viața fără să stea pe gânduri, dacă situația ar fi cerut-o. Ultimul act nu era deloc departe, îi pândea ca o umbră.
În acești cinci ani petrecuți (în cea mai mare parte) în gospodăria familiei Moldovan, într-o liniște nesperată, dar chinuitoare prin riscuri și incertitudini, Teodor Șușman jr. devine ”Petrea Icoanelor” sau ”Petrea Icoanei”. Așa îl numeau moții din satele Huedinului (dacă ar fi fost din părțile Muscelului, probabil i s-ar fi zis Pătru / Petre al Icoanelor / al Icoanei). De reținut această dublă ipostaziere – de iconar (suflu al unui mesaj religios) și de partizan (exponent total al luptei anticomuniste) –, care cred că se oglindește, armonizându-și aparentele contrarii, și în reprezentările referitoare la bătălia cu balaurul, în dârzenia mistică a voinicului care-l înfruntă.
Oare ce este acest viteaz, dacă nu un soldat al lui Hristos? Odinioară, într-un alt registru, și Lancelot, Parcifal sau Galahad vor fi fost cavaleri ai lui Cristos. În diversele tradiții, în urma unei îndelungate și crâncene bătălii cu răul, ce presupune o sumedenie de sacrificii, găsitorul Graalului se va ridica la Cer cu trupul fizic, astfel exemplificând faptul că mântuirea a fost și rămâne o problemă pur individuală. În acest sens, între cruce și sabie nu există nici cea mai mică tensiune, la fel cum icoana și revolverul nu se exclud în cazul lui Teodor Șușman jr, ci se presupun și se anticipează reciproc. Și el reprezintă doar un exemplu paradigmatic. Deși Securitatea și partidul unic îi catalogau drept ”bandiți”, ”teroriști” și ”dușmani ai poporului”, mai toți partizanii României purtau în ranițe și cărți de rugăciune, pe lângă pistoale, gloanțe și grenade. Pentru că ei erau soldații lui Hristos – mai multe detalii AICI despre misterele icoanelor pictate de Teodor Șușman jr.
Istoricul Cornel Jurju anunță, pe Facebook, că în adăpostul montan reconstruit cu acuratețe după uzanțele Grupării Șușman (detalii AICI), care va fi deschis pentru vizitatori începând cu sâmbătă 5 octombrie anul în curs (weekend-ul viitor), când va fi inaugurat traseul memorial-tematic ”Calea Partizanilor din Apuseni” (detalii AICI) va fi expusă o replică a uneia dintre icoanele lui Teodor Șușman jr. Replca a fost pictată după o fotografie găsită în dosarele de la Securitate. Vă prezentăm anunțul lui Cornel Jurju:
”Încă o clipă nebănuită de uimire pe Calea Partizanilor din Apuseni!
Această imagine (foto jos) este o reproducere după icoana pictată în anii '50 de partizanul anticomunist Teodor Susman - fiul.
Icoana-replică, ce îmi pare de o tulburătoare putere de impresionare, este realizată de pictorița Mirela Ungureanu și va fi așezată pe pereții adăpostului reconstituit al Grupului ‹Susman›.
Mulțumim Mirela Ungureanu!”.
Pentru a afla evoluțiile acestui proiect esențial vă recomandăm să urmăriți pagina de Facebook ”Versantul partizanilor din Apuseni”. Un astfel de traseu memorial-inițiatic ar trebui refăcut în toți munții României. Fiindcă sunt stropiți cu sângele partizanilor martiri.
