"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Într-un amplu interviu acordat Adevărul.ro, istoricul și arheologul Gheorghe Petrov punctează o serie de concluzii după finalizarea investigațiilor de arheologie judiciară pe care le-a coordonat, începând cu 2015, în necropola deținuților politici de la lagărul Periprava. Aceste investigații au presupus 10 campanii consecutive. Din 2015 și până în 2019, cercetările au fost patronate și susținute de IICCMER, iar din 2020 s-au desfășurat sub egida Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR), finanțarea fiind asigurată, până în 2023, din donații colectate prin Fundația Doina Cornea din Cluj.
În cele ce urmează, Podul.ro vă prezintă o serie de pasaje din interviul amintit pe care îl puteți citi AICI în integralitate.
Mandatul părintelui Radu Preda la conducerea IICCMER. Începutul
”În primăvara anului 2014, la IICCMER a venit un nou președinte executiv, profesorul Radu Preda de la Cluj, de formație teolog, care avea un interes real de a reabilita și pune cu adevărat în valoare memoria celor care au pătimit și au murit din vina fostului regim comunist, indiferent de orientările ideologice ale acestora. După această schimbare, eu am fost chemat și detașat din nou pentru a-mi putea relua pe deplin cercetările sub patronajul Institutului, așa cum o făcusem și în perioada 2007-2010. Unul dintre primele proiecte după revenirea mea a fost organizarea cercetărilor arheologice sistematice în situl memorial de la Periprava. Această cercetare a fost de la început programată să se desfășoare pe parcursul mai multor campanii anuale de săpături. Prima a avut loc în luna mai 2015, dar în economia lucrării am considerat-o ca fiind a doua, deoarece am socotit că sondajele din 2013, care au identificat deja locul unor morminte de deținuți ce ulterior au fost din nou dezvelite și recuperate de noi, trebuie considerate ca fiind campania de început. (…)
Cum a rămas conservată necropola deținuților politici de la Periprava
Locul unde au fost îngropați deținuții se află în cuprinsul Cimitirului rușilor lipoveni, în partea sa de nord-vest, unde exista o parcelă lipsită de morminte ale localnicilor. Despre acest loc s-a știut încă din epocă, așa că nu era un secret pentru nimeni. Partea fericită a fost că în respectiva zonă a cimitirului, comunitatea locală nu și-a îngropat ulterior morții, astfel că necropola deținuților a rămas conservată și în mare măsură nederanjată. (…) În cazul Periprava, necropola deținuților a fost „salvată“ datorită normelor și tradițiilor religioase ale localnicilor, care sunt credincioși ortodocși de rit vechi. În cimitirele care aparțin unor astfel de comunități, regula nu permite înhumarea persoanelor de altă confesiune, chiar dacă defuncții sunt ortodocși pe stil nou. Aceștia se pot înmormânta eventual în zone sau parcele separate, marginale, cum este și în cazul acesta. (…)
Morții
În situl funerar de la Periprava au fost descoperite în total un număr de 91 de morminte. Dintre acestea, 82 aparțin unor foști deținuți, iar 9 sunt ale unor localnici și ale unor persoane cu identitate incertă. Despre categoria celor din urmă știm că o parte dintre aceștia au fost lipoveni din partea locului care s-au sinucis, iar preceptele religioase ale comunității nu permit înhumarea celor care își pun singuri capăt zilelor alături de restul consătenilor trecuți de-a lungul timpului la Domnul. Cât privește celelalte persoane decedate, străine de localitate, acestea au fost de obicei găsite înecate în Dunăre, iar după efectuarea autopsiei, autoritățile au dispus înhumarea lor în cimitirul din localitate. Am avut și patru cazuri de morminte comune, care conțineau fiecare scheletele a doi indivizi. Aceste morminte, care presupun o înhumare concomitentă a două persoane într-o singură groapă, au primit o numerotare cu cifră dublă, cifra singulară reprezentând indicativul pentru un singur schelet.
Echipa de arheologi
Am trudit cu mulți oameni de-a lungul anilor pe șantierul arheologic de la Periprava, în condiții nu întotdeauna prielnice. Trebuie să menționez în primul rând componența echipei de arheologi pe care am coordonat-o. Aceasta a fost alcătuită din Paul Scrobotă de la Muzeul de Istorie și Științele Naturii din Aiud, Gabriel Rustoiu, directorul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, Horațiu Groza de la Muzeul de Istorie din Turda și istoricul Marius Oprea. (…)
Protocolul morții
Am avut norocul să cunosc o bătrânică care își ducea singură viața într-o casă modestă, aflată chiar în dreptul cimitirului. Zachirov Anastasia era numele ei, dar a murit în urmă cu câțiva ani. Era născută în anul 1929, nu mai avea aparținători și avea grijă de ea o vecină. Având casa situată foarte aproape de cimitir, a avut ocazia să vadă și să audă când cadavrele erau aduse la cimitir pentru a fi îngropate. Ea a povestit că morții erau aduși de obicei pe la orele înserării, transportați cu o căruță trasă de un cal sau cu o sanie pe timp de iarnă. Atelajul era însoțit de doi sau trei deținuți, supravegheați de un gardian. Morții erau aduși în sicrie confecționate din lemn ușor, dar au fost și cazuri când erau înveliți în rogojini de stuf, aceste lucruri fiind constatate de noi și în săpătură.
Gropile de înhumare erau săpate atunci când se venea cu mortul la cimitir. Acestea erau realizate urmându-se o dispunere aproximativă în șiruri paralele, iar după ce cadavrul era depus în groapă și astupat cu nisip, locul mormântului era marcat cu un țăruș de lemn înfipt deasupra gropii. Acești țăruși reprezentau repere în teren pentru a se păstra ordinea rândurilor și pentru a se cunoaște locul unde urma să fie săpată următoarea groapă. (…)
Proceduri. Niciunul dintre schelete nu a fost identificat
Dezvelirea osemintelor victimelor, demontarea și extragerea elementelor scheletale s-a făcut în prezența medicului legist, care a întocmit pentru fiecare câte o descriere generală, menționând și lucrurile mai deosebite ce s-au putut observa în sit. Toate aceste informații au fost consemnate la sfârșitul fiecărei campanii în procesul-verbal de cercetare la fața locului. Prin ordonanțe ale procurorului de caz, osemintele s-au trimis pentru efectuarea constatărilor medico-legale la Serviciul Județean de Medicină Legală din Tulcea. După îndeplinirea acestor proceduri medicale, scheletele au fost transferate către Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici“ din București pentru expertiza antropologică și stabilirea profilului genetic. Nu cunosc detalii privitoare la frecvența transferurilor de la Tulcea la București, dar știu că la institutul din Capitală lucrurile au trenat multă vreme. Se invoca lipsa personalului de specialitate, lipsa fondurilor pentru achiziționarea reactivilor chimici ce se foloseau pentru analizele genetice, dar și alte probleme. Niciunul dintre schelete nu a fost identificat, dar trebuie avut în vedere că prea puțini au fost urmașii care au dat probe comparative.
Clasarea dosarului, o rușine
Apoi,procurorul de caz a clasat dosarul penal privind victimele din Periprava. Nu am fost informat înainte despre acest demers nici de procurorul Gheorghe Stanciu și nici de superiorii săi de atunci. Convenisem totuși cu cei responsabili ca dosarul să fie păstrat în lucru măcar până la încheierea definitivă a cercetării arheologice, care nu s-a făcut niciodată cu fonduri asigurate de Ministerul Public. Ordonanța de clasare a fost comunicată prin poștă către IICCMER, AFDPR și unui număr de 15 aparținători ai deținuților morți, toți aceștia fiind dintre cei depistați și contactați de mine.
În înțelegere cu fiica și nepotul unei persoane decedate la Periprava, inginerul Gheorghe Dragomirescu, mort în decembrie 1959, am ajutat la întocmirea unei plângeri împotriva ordonanței de clasare, arătând că este prematură și nefondată. Documentul a fost înaintat șefului Secției Parchetelor Militare la data de 14 aprilie 2023. Răspunsul a fost comunicat petentului în 15 mai 2023, printr-o ordonanță datată în 8 mai 2023, semnată de adjunctul șefului Secției Parchetelor Militare, locotenent-colonel Tiberiu Cozma. Prin aceasta, plângerea care a fost semnată de Lydia Dariescu din Iași, în calitate de fiică a victimei, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată”.
Citiți întregul interviu AICI.
