19 August ar trebui să fie decretată Ziua Presei Naționale. Motivele

Se împlinesc 33 de ani de când jurnaliștii liberi de la TV a Moldovei (astăzi, in formă și conținut schimbate, sub numele TV M1), în dimineața de 19 august 1991 și-au definit proba supremă de curaj civic și profesionalism.

---

Republica Moldova, declarată suverană un an și ceva mai devreme, se mai afla în componența URSS, cu conducerea generală la Moscova. În special, în domeniul mass-media, ierarhiile sovietice mai formau structuri riguroase.

În RSSM, idem Chișinău, ființa doar un singur post de televiziune, numit TV a Moldovei, care difuza între orele 10.00 dimineața și 1.00 noaptea.

La fel, exista doar un singur post de radio – Radio Moldova, care difuza, de la ora 6 dimineața până la miezul nopții.

Însă spre deosebire de televiziune, radioul suna în fiecare casă, prin fire electrice, trase în anii ‘50 ai secolului trecut, spre o penetrare mai sigură a propagandei staliniste.

Internet NU exista pe atunci. 

Tot ce se scria în presa tipografică și se difuza prin unde radio-TV trebuia să treacă, mai întâi, pe sub creionul roșu al cenzurii sovieto-comuniste.

Așa ne trezim în dimineața de 19 august 1991 (la fel, zi de luni), sub undele radioului care transmitea, în direct și în limba rusă, mai și în traducere pe alocuri, groaznicele comunicate ale grupului de puciști din Moscova. 

Vocile crainicilor anunțau Starea Excepțională în URSS, deci și în RSSM, cu ieșirea armatei din cazărmi, formarea comitetelor de Urgență locale, ca noi structuri ale puterii de stat, și supunere oarbă ordinelor militaro-comuniste, în toate zonele de activitate ale URSS.

Mediile de informare au primit ordin special să difuzeze doar comunicatele și transmisiunile Moscovei. 

Radioul de la Chișinău, Radio-Moldova, se conformase, de dimineață, directivelor imperiale, iar Televiziunea urma să-și deschidă postul la orele 15.00, în același mod.

Ziarele urmau să apară abia a doua zi, deci publicul din R. Moldova avea doar o singură sursă de informare, Radio-Moldova, căci internet NU exista atunci. 

Iar Radio-Moldova, după cum am notat mai sus, transmitea doar comunicatele puciste de la Moscova.

Conducătorii republicii încă NEindependente, la primele ore, nu prea au dat semne de viață. Iar unele persoane din conducere se aflau în drum spre comitetele de partid, pentru a jura credință noii puteri. 

Se aștepta formarea unui Comitet de Urgență la Chișinău, care ar fi luat toată conducerea, inclusiv Televiziunea încă neocupată.

Numai că, în dimineața aceea de 19 august 1991, jurnaliștii Redacției Actualități a TV Moldova au neglijat orice pericol și au hotărît să dea lupta cu imperiul, înscriind astfel o pagină distinctă în istoria Mișcării de Eliberare a moldovenilor dintre Prut și Nistru și în istoria jurnalismului din R.M..

Prezenți la muncă, la orele de serviciu, au cerut deschiderea postului TV la ora 10.00 dimineața și au anunțat, cu subiect și predicat, ce se întâmplă la Moscova – o lovitură de stat care NU trebuie respectată în părțile noastre. 

În pofida trupelor sovietice înarmate până în dinți, care se pregăteau să ocupe studiourile, în cadrul emisiunii de la ora 10.00 a fost făcut apel către populație să vină la apărarea televiziunii, să facă front comun cu jurnaliștii.

După-amiază, ne-au bucurat cu prezența și oficialii RM, reluând chemările noastre lansate de dimineață. Tot atunci, Radio-Moldova a încetat să mai transmită comunicatele Moscovei.

În timpul rezistenței noastre, posturile analogice de radio-TV din URSS, cu excepția celor din republicile Baltice (ieșite deja din componența URSS), chiar și cele de la Kiev, NU au luat atitudine anti-pucistă, limitându-se la chemări de calm social. 

Astfel, în dimineața de 19 august 1991, Televiziunea Moldovenească a fost, câteva ore la rând, SINGURA SURSĂ MEDIA din URSS care a opus rezistență anti-pucistă, anti-imperială Moscovei și încrengăturilor sale din Chișinău.

Astfel, jurnaliștii de la Mesager au demonstrat profesionalism la cota cea mai înaltă, libertatea deplină de expresie și atitudine, valori supreme ale profesiei. 

Prin declanșarea proceselor de mase, jurnaliștii de la Mesager au efectuat o revoluție în direct, anti-imperială și anti-comunistă, aidoma Revoluției Române din decembrie 1989.

Ziua de 19 august poate deveni, astfel, una marcantă în RM, cel puțin, dar și in tot arealul românesc.

Cu anumit tribut statalismului conceput ca unul tranzitoriu, 

PROPUN data de 19 august să fie denumită ZI NAȚIONALĂ A JURNALIȘTILOR. 

---

P.S.

Din păcate, presa din RM a degradat în acești 33 de ani.

Pe parcurs, jurnalismul s-a făcut și se mai practică, cu mici excepții, la umbra politicienilor, implicit, la degetul arătător al claselor politice.

Și mai rău, presa în RM astăzi este, în fond, instrument de propagandă pe de o parte și pe alta a baricadelor politice.

Adevărul NU este rostit la timp sau se ascunde / se denaturează cu totul. Iar mesajele jurnalistice au doar scopul lustruirii unor politicieni sau partide, în raport cu oponenții declarați dușmani de la „sfârșitul lumii”. 

Este exact ceea ce urmărim astăzi, din plin, la Moscova.

De aceea, nu aștept că prezenta chemare a mea va găsi răsunet mare în mediile de informare și cu atât mai mult în cercurile guvernante.

---

AICI am scris detaliat ce s-a întâmplat la 19 august, la TV-Radio Moldova.