Etica

sau suma regulilor pe care le ținem indiferent de origine, cultură sau credință, nu poate fi negociată non-stop, ca și cum am refonda la fiecare 4 sau 5 ore societatea. Dimpotrivă: societățile stabile, mari, perfomante economic și legal au o etică robustă, confirmată de tradiție (cu sau fără majusculă) și deschisă la un viitor care, cum altfel?, este nesigur. De aceea, fără rupturi, revoluții sau contestații grobiene, etica, buna comportare, sunt rezultatul unei difuze, imposibil de legalizat ca atare, de codificat, negocieri. Desigur, nu în termeni de felul cine cedează și cine câștigă. Nu! Este vorba despre capacitatea de a face din decorul social parte a dinamicii ei. Cu riscurile pe măsură.

În acest sens, mă gândesc, poate fi recitit un pasaj al lui Habermas din dialogul cu Ratzinger:

„Säkularisierte Bürger dürfen, soweit sie in ihrer Rolle als Staatsbürger auftreten, weder religiösen Weltbildern grundsätzlich ein Wahrheitspotential absprechen, noch den gläubigen Mitbürgern das Recht bestreiten, in religiöser Sprache Beiträge zu öffentlichen Diskussionen zu machen. Eine liberale politische Kultur kann sogar von den säkularisierten Bürgern erwarten, dass sie sich an Anstrengungen beteiligen, relevante Beiträge aus der religiösen in eine öffentlich zugängliche Sprache zu übersetzen.“

În românește: “Când cetățenii secularizați își asumă roluri în calitatea lor de cetățeni ai statului, ei nu au dreptul nici să nege din principiu imaginilor religioase despre lume un potențial de adevăr și nici să conteste concetățenilor lor credincioși dreptul de a-și aduce contribuția la dezbaterile publice într-un limbaj religios. O cultură politică liberală poate chiar să se aștepte ca cetățenii săi secularizați să participe la eforturile de a traduce contribuțiile relevante dintr-un limbaj religios într-un limbaj accesibil tuturor.” (Trad. Delia Marga)

Doxa!