„Poporul ucrainean este ales de Dumnezeu pentru jertfa omenirii”. O vizită în Cimitirul Central din Ivano-Frankivsk

În cealaltă duminică, cea mai fierbinte din istorie, după cum ne spun observările, am avut nevoie să intru în Cimitirul Central din Ivano-Frankivsk.

Într-un colț mai pe dreapta de intrare, se află sectorul Eroilor. Pornit/deschis în 2014, actualmente este crescut în mari proporții.

Cruci mai vechi și mai noi, de piatră și încă de lemn, drapele ucrainene și alte simboluri pe toate mormintele. Băieți frumoși, în rame de adio...

Sub cele peste 40 de grade Celsius, lângă mormintele tinerilor căzuți în lupta cu răul cel mare, stăteau în tăcere mai multe familii. 

Alți localnici legați de acest loc umblau încet printre morminte, ca și ceilalți, fără acoperirea capului, de parcă nici nu exista arșița arzătoare. 

Puteai vedea și câte un cerșetor, supărător prin alte părți, de care lumea se mai ferește, dar aici parcă făceau și aceștia parte din durerea celor veniți.

În misiunea mea, cu toate scuzele de rigoare și în limba rusă stâlcită, am deranjat o familie de patru persoane, pentru un capăt de vorbă. Erau părinții defunctului, soția rămasă văduvă și mama ei, deci soacra eroului. 

Cu greu oprind lacrimile, pe care le vărsau de dimineață, probabil, mi-au spus câteva cuvinte despre durerea lor.

Omul lor de la război, acum în țărână, în tăcere veșnică, fusese mobilizat în toamna anului 2022. A murit în primele lupte pentru eliberarea orașului Izium. Există multe detalii, din care mi-au spus și mie câteva, printre fraze suspinate.

La întrebarea mea naivă, ce-i de făcut mai departe, înregistrând atâția morți și din moment ce mulți recruți se ascund de mobilizare, mama eroului mi-a răspuns că Ucraina trebuie apărată cu orice preț. 

Iar faptul că pe front cad în luptă cei mai valoroși tineri înseamnă că, citez: „Ucraina este un popor ales de Dumnezeu ca jertfă pentru păcatele popoarelor, ca Hristos dintre oameni. Și acum trebuie să-și ducă crucea până in final”.

A rostit cuvintele acestea în modul firesc, nesilită, fără emfază sau bravadă. 

Aceleași cuvinte, de fapt, le auzisem și în dimineața ceea, de la angajata hotelului în care am înnoptat, dar și de la alții.

Așa am uitat și eu de soarele fierbinte.

Am luat mai multe imagini, inclusiv video pentru filmul pe care îl voi lansa în curând, dar și pentru unele lucrări scrise.

---

Ucraineni.                                               

Vecinii noștri de secole în șir. 

Istoria a așezat multe bune și rele între români și ucraineni. 

Dar nu ne schimbă nimeni geografia, vom trăi încă mult înainte în vecinătate. 

Ce este bun trebuie să înmulțim, ce este rău… vom încerca să ne așezăm la masa amiabilității, ca să facem BINE.

Dar importanța momentului de astăzi ne îndeamnă să ne gândim doar la coeziune, la ajutor reciproc. Ca să zdrobim împreună moartea de la Răsărit!