România

are nevoie de minți întregi, de oameni lucizi, nu de agitatori haotici (scuze pentru pleonasm!), ci de figuri care au metabolizat cultura, limba, tradiția, credința, simbolurile, firescul, care nu au niciun complex, care își cunosc patria și lumea. 

L-am ascult, recent, pe Trump: nu știu cât este strategie de campanie și cât convingere personală, dar omul mi s-a părut ce trebuie. Oare să mă fi înșelat, alături de zeci de milioane de alegători americani? Nu știu. 

În orice caz, în situația noastră, front estic al apărării unui continent și leagăn de civilizație, nu ne putem baza pe oricine. Șeful statului și comandantul suprem al armatei țării are nevoie de un profil complet nou: nu securist, nu fiu de securiști, nu căsătorit cu loazele nomenklaturii, nu devot față de cei care l-au făcut mare, ci devotat celor care l-au crescut. De mic. 

La 35 de ani de la căderea simbolică a comunismului, țara noastră trebuie să înceapă să își trăiască libertatea. Demn, fără ifose și emfază. Simion, Șoșoacă sau Târziu sunt scursurile profetismului în politică. Nu, nu trebuie să ne salveze nimeni, ci să ne conducă, să fie lider competent, atașat și curat, fără angajamente și alianțe subterane. 

Politic, suntem un număr prea mic pe scena globală pentru a face un circ atât de mare. Sigur, ne lipsesc vectorii, ca să zic așa: capitalul, media, influența, dar toate pot fi aliniate. În funcție de omul în care ne vom pune încrederea. Îl știți deja?...

Doxa!