"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Sâmbătă aceasta, în Biserica cu Hramul ”Cuvioasa Paraschieva” din Poeienărei (Muscel) a avut loc slujba de pomenire a partizanilor anticomuniști din gruparea Arnăuțoiu și a susținătorilor acestora care au fost condamnați la moarte (în cadrul unui proces-mascaradă) și executați în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, în Valea Piersicilor (penitenciarul Jilava). De asemenea, au fost pomeniți și partizanii musceleni morți în anii premergători (Ion Chirca zis ”Dezertoru”, Ion Mămăligă zis ”Titi” și Ion Marinescu zis ”Doctorul”), alături de colonelul martir Gheorghe Arsenescu, care avea să fie executat în 1962 (aceasta va fi ultima execuție oficială a unui partizan).
Frumoasa slujba a fost oficiată de tânărul preot-paroh Claudiu Samoilă, care totodată este și profesor de istorie. Părintele este un cunoscător al luptelor și al jertfelor partizanilor din munți, a căror memorie o cinstește an de an, fie la slujbă, fie la catedră, numele luptătorilor musceleni regăsindu-se deseori în rugăciunile, predicile și lecțiile sale. A fost o onoare să-i strâng mâna.
Nu întâmplător, prietenul Bogdan Baciu a dat de pomană halva – într-un proces verbal de anchetă, Toma Arnăuțoiu vorbea despre o bucată de halva pe care o primise de la preotul Nicolae Andreescu (preotul-paroh de la Nucșoara, care locuia în Poienărei și care avea să-l urmeze în fața plutonului de execuție).
Slujba a fost copleșitoare. Părintele Claudiu Samoilă a rostit numele partizanilor de nu mai puțin de 10 ori, rugându-se pentru toate victimele regimului comunist, din închisori, lagăre, munți, păduri și de oriunde altundeva. Veșnica lor pomenire! Jertfa lor e apa bună de băut.
La finalul slujbei, părintele l-a invitat pe strănepotul Elisabetei Rizea – l-am numit pe Bogdan Vârvoreanu – să spună câteva cuvinte despre Viteaza de la Nucșoara și despre Gheorghe Rizea. La eveniment a participat și profesorul de istorie Cătălin Nedelcu, neobosit cercetător al partizanilor musceleni.
O parte din poze au fost realizate din balconul interior al bisericii, unde odinioară cânta corul. În podul acestui locaș, la finalul anilor ‘40 au fost ascunse niște arme care aveau să ajungă la partizani. Chiar în spatele meu se afla vechea ușiță pe care odinioară au pătruns în pod Toma și Petre Arnăuțoiu, pentru a lua armele (foto jos). Cu voia părintelui, am pășit și eu prin ea. Ca un fel de imitatio Toma. Glorie lor!
Să NU uităm că în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, după torturi, bătăi, umilințe de neînchipuit și un proces-mascaradă, Toma și Petre Arnăuțoiu aveau să fie executați la Fortul 13 Jilava, în Valea Piersicilor, alături de alți 14 camarazi și susținători. La zid au pierit trei preoți (Nicolae Andreescu, Ion Constantinescu și Ion Drăgoi), patru învățători (Ion Mica, Alexandru Moldoveanu, Nicolae Nițu, Gheorghe Popescu), un cioban (Nicolae Ticu zis ”Sorescu”) și șase țărani mai mult sau mai puțin înstăriți (Nicolae Bășoiu, Titu Jubleanu, Benone Milea, Popescu Constantin, Gheorghe Tomeci, Ioan Săndoiu). Alți 11 condamnați mor în spatele gratiilor, în condițiile celor mai criminale tratamente. Printre aceștia se numără Maria Plop, Laurenția și Iancu Arnăuțoiu. Alți 32 de condamnați (rude și susținători, în marea lor parte țărani) vor face ani grei de pușcărie politică, vor trece prin chinuri de nedescris și domicilii obligatorii. Printre aceștia și Elena Arnăuțoiu, sora lui Toma și Petre, o pildă de rezistență și moralitate, care a suferit două condamnări – 2 ani și două luni, respectiv 4 ani. Firește, printre osândite o regăsim pe Elisabeta Rizea care, după 6 ani de închisoare cu Negre și lanțuri, a luat din nou legătura cu partizanii și i-a ajutat constant cu alimente, informații și îmbrăcăminte. În ꞌ58, arestată din nou, e condamnată la 25 de ani muncă silnică, fiind eliberată la decretul din ꞌ64. Și Gheorghe Rizea a fost încondeiat drastic – 15 ani de temniță și muncă silnică. Nici fiica – Laurenția – nu a scăpat fără 1 an de închisoare corecțională. Întreaga agoniseala de-o viață a celor amintiți va fi confiscată de statul comunist genocidar. Copiii lor vor suferi de foame și frig, fiind aruncați din școli sau nu vor fi acceptați în astfel de instituții. Vieți întregi zdrobite și sortite ungherelor. Suflete biciuite. Înfrângerea lor a fost înfrângerea noastră.
În loturile aferente lotului Arnăuțoiu, peste 100 de țărani au fost condamnați la închisoare.
