Din media română aflu că a fost un succes summit-ul din Elveția privind războiul din Ucraina. În media ucraineană nu prea se vede așa, ba chiar dimpotrivă (la fel și prin ziarele occidentale).
1. În primul rând țările „sudului global” nu s-au alăturat lumii occidentale în sprijinul Ucrainei – China nu a participat la summit-ul din Elveția, India, Brazilia și Africa de Sud nu au semnat declarația finală. Acesta este principalul eșec: crearea unui acord global de condamnare a agresiunii ruse.
2. Declarația finală a summit-ului din Elveția nu a adoptat o serie de solicitări ale Ucrainei: retragerea trupelor ruse dincolo de granițele dinainte de 2014 și plata unor despăgubiri de război. Din solicitările lui Zelensky au fost adoptate doar revenirea centralei atomice din Zaporojie sub control ucrainean, navigația liberă în Marea Neagră și schimbul de prizonieri să nu se mai facă la paritate.
3. Singura veste bună a summit-ului din Elveția este menținerea sprijinului occidental pentru Ucraina, însă asta nu este ceva nou.
Merită menționate condițiile de pace anunțate de Putin înaintea summit-ului din Elveția:
1. Recunoașterea internațională a anexării de către Rusia a regiunilor Lugansk, Donețk, Herson și Zaporojie (ultimele 3 controlate parțial de trupele ruse). (Practic Putin anunță că războiul va continua până la cucerirea integrală a acestor regiuni cel puțin, Putin mai cere comunității occidentale să îi accepte cuceririle).
2. Asumarea de către Ucraina a unui statut de neutralitate – implicit să renunțe la aderarea la NATO.
3. Ridicarea sancțiunilor internaționale împotriva Rusiei.
Cum zicea nea Costică „Nu s-au înțeles...”
O altă veste bună este împotmolirea ofensivei de vară a rușilor. Armata rusă a încercat să deschidă un nou front în nordul regiunii Harkov care putea genera două variante de lucru: fie ucrainenii cedau teren și le permiteau să se apropie de orașul Harkov (ceea ce putea genera un exod în masă și risca să ducă la un asediu prelungit al orașului); fie transferul de trupe ucrainene din Donbas le permitea rușilor să rupă frontul de aici. Ucrainenii se pare că au avut destule rezerve la îndemână cât să oprească ofensiva rusă din Harkov fără să riște ruperea frontului din Donbas. Altfel spus, ucrainenii au dejucat planul rusesc. Noul tip de război dominat de drone și dueluri de artilerie se pare că dezavantajează masiv partea aflată în ofensivă, după cum s-a văzut și vara trecută în eșecul ofensivei ucrainene. Însă dincolo de rezistența ucrainenilor, rușii au reușit să păstreze inițiativa și continuă să înainteze cu pași mici. La nivel general blocul occidental a rămas la strategia „înarmăm Ucraina să reziste în fața atacului rusesc”, după sperieturile din primăvară când rușii au ocupat centrul de rezistență ucrainean de la Avdiivka au fost reluate livrările de armament și muniții – însă se pare că nu la nivelul care să permită reluarea ofensivei ucrainene. Războiul continuă fără ca vreuna din părți să aibă un avantaj decisiv în viitorul apropiat.