"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Anul acesta, Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor au căzut în ziua primului mare val de deportări instrumentate în Basarabia și nordul Bucovinei de către regimul criminal sovietic.
Cei care și-au pierdut viața în deportări sunt la rândul lor niște eroi, aceștia au "plătit" vina imaginară de a fi "dușmani de clasă" pentru ideologia marxist-leninistă ori pur și simplu au fost victime ale represiunii pentru că erau români și își doreau doar să își poată vorbi limba românească ori să fie lăsați a se închina în bisericile lor. Unii au suferit pentru "vina" de a crede că libertatea este valoarea fundamentală a umanității respingând categoric dictatura, totalitarismul și statul terorist.
Deportarea este o crimă împotriva umanității iar adesea cei deportați au îmbrăcat haina martiriului. Când ne amintim tragedia deportărilor staliniste din Moldova de peste Prut, executate brutal de Moscova, nu putem accepta să vedem cum narativele rusești capătă o influență tot mai mare în spațiul public de la noi și cum minciunile Rusiei de astăzi, cu nimic diferită de Rusia care trimitea românii în Siberia la 12-13 iunie 1941, sunt promovate agresiv într-un mecanism de manipulare și presiune care nu are drept scop decât compromiterea capacității de coeziune și de reziliență a societății românești.
Rusia este vinovată de deportarea a sute de mii de români de pe malul răsăritean al Prutului și de moartea altor sute de mii de români fie prin crime politice, prin regimul de detenție din închisori și din lagărele de muncă sovietice ori prin înfometare. Nu avem dreptul să uităm asta.
Patriotismul românesc a fost, este și va rămâne întotdeauna incompatibil cu Rusia și cu imperialismul său revanșard.
