"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Una dintre minciunile obsedante ale Kremlinului este mitul existenței unei așa-zise “minorități rusești“ în Ucraina, cică “oprimată“ de guvernul ucrainean și de naționaliștii ucraineni. Și mai grav este că propaganda Moscovei a reușit să infesteze și opinia publică românească. Drept dovadă, unele portaluri de știri românești (din prostie, naivitate, ori din alte motive ce nu ne sunt cunoscute) au pus minoritatea românească recunoscută la loc de egalitate cu ceva ce NU există: minoritatea rusă.
În realitate, nici înainte de 2014, nici după, pe teritoriul Ucrainei, inclusiv în regiunile estice Donețsk și Luhansk (separatizate și ocupate ilegal de Rusia genocidară) NU a existat și NU există vreo organizație sau asociație juridică a așa-zisei “minorități rusești”, iar acest lucru a fost confirmat de către viceprim-ministrul Ucrainei pentru Integrare Europeană și Euro-Atlantică – Olga Stefanyshina (detalii AICI).
Minciunile Kremlinului despre o așa-zisă ”minoritate rusă” se bazează exclusiv pe faptul că în Ucraina o bună parte a ucrainenilor, chiar și după mai bine de 2 ani de invazie barbară și genocidară rusească, preferă limba rusă celei ucrainene. Însă acest lucru NU certifică absolut deloc vreo simpatie față de Rusia (să ne amintim de miile de militari ucraineni rusificați, dar patrioți, vorbitori de limbă rusă, care stau în tranșee și luptă împotriva ocupanților ruși). În aceeași ordine de idei, acei ucraineni din Ucraina vorbitori de limbă rusă nu sunt deloc ”ruși” așa cum încearcă să mintă pe toată lumea propaganda rusă.
O altă aberație de proporții a propagandei Kremlinului: acești ”ruși”, care de fapt nu sunt ruși, sau această minoritate rusă care de fapt NU există – ar fi oprimată de guvernul ucrainean, precum și de naționaliștii ucraineni. La realitățile din Ucraina, și vorbitorii de rusă, și vorbitorii de ucraineană care se înțeleg de minune chiar și atunci când dialoghează în 2 limbi diferite (vorbind despre paradoxuri post-sovietice, ceva asemănător puteți vedea/auzi în Basarabia noastră, când un vorbitor de română și altul de limbă rusă se înțeleg de minune, în majoritatea cazurilor, atunci când dialoghează în 2 limbi diferite), v-ar spune că acest lucru nu este decât o tâmpenie.
Propaganda Kremlinului NU vă va spune niciodată că în Kyiv puteți auzi pe străzi mai frecvent limba rusă decât limba ucraineană, și nimeni nu are nimic cu asta. Oamenii din Ucraina vorbesc în limba în care vor să vorbească, pentru că Ucraina este un stat democratic și extrem de tolerant în comparație cu Rusia genocidară, care s-a format prin ocuparea și asimilarea a sute de popoare non-ruse ce și-au uitat complet limba națională și vorbesc DOAR rusa. Astăzi, Moscova i-a transformat pe reprezentanții acelor popoare în așa-ziși ”mari patrioți ruși”, asta deși părinții și strămoșii lor au luptat cu arma în mână împotriva rușilor, pentru păstrarea și salvarea identității, a limbii, culturii sau chiar a statului lor.
La fel, propagandiștii Kremlinului NU vă vor spune că Zelenski, președintele Ucrainei, până în 2021 folosea mai des limba rusă decât limba ucraineană în comunicarea de zi cu zi, iar în renumitul Detașament de Operațiuni Speciale ”Azov”, cel despre care, cel mai probabil, ați auzit cele mai sinistre născociri din cauza portalurilor mincinoase de propagandă rusă, foarte mulți militari ucraineni cică foarte ”naționaliști”, ”oprimatori de așa-ziși ruși” și ”radicali” foloseau și folosesc în continuare și/doar limba rusă în comunicarea curentă.
V-am dat aceste exemple tocmai pentru a înțelege cum propaganda rusă frizează ridicolul și minte din toate corzile pe care le deține. În ceea ce privește cererile cinice și imperialiste ale Kremlinului către Ucraina pentru ceva ce NU există – adică ”protejarea” sau conferirea unei situații juridice preferențiale pentru așa-zisa și inexistenta ”minoritate rusă” din Ucraina, care, reiterăm, ”o doare la bască” de Rusia și de ruși chiar dacă vorbesc aceeași limbă – acestea sunt menite să adâncească și să prelungească și mai mult procesul de rusificare de decenii a ucrainenilor.
Doar imaginați-vă ce situație ar rezulta dacă Marea Britanie ar cere fostei sale colonii, India, ca milioanelor de indieni vorbitori doar de limbă engleză să le fie acordate împuterniciri și tot felul de drepturi privilegiale în raport cu indienii vorbitori de hindi, limba națională principală a Indiei. Oare cum credeți că ar reacționa comunitatea internațională la o astfel de cerere britanică? Nu-i așa că a doua zi Marea Britanie ar fi acuzată de imperialism, șovinism și colonialism ? Anume o astfel de abordare ar trebui să aibă lumea civilizată în raport cu cererile nesimțite ale Kremlinului față de Ucraina.
