"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Într-un răspuns oferit pentru Podul.ro, Ministerul Educației Rusiei a lăsat să se înțeleagă, indirect, că, de fapt, militarii ruși care au luat parte la războiul genocidar din Ucraina NU au ce căuta în școli în calitate de așa-ziși ”pedagogi” responsabili cu așa-zisa ”instruire patriotică” a tinerei generații ruse.
Podul.ro a solicitat un punct de vedere oficial din partea instituției – pe baza căror merite militarii ruși se pot învrednici cu funcții în instituțiile de învățământ rusești? și, mai important, cât de sigur ar fi ca acești monștri care au comis și comit în continuare infracțiuni grave să intre în contact cu copii și elevi (inclusiv cu elevi români basarabeni care-și fac studiile în Rusia) având în vedere crimele lor, cumulul de delicte și atrocități comise atât pe teritoriul Ucrainei, cât și pe teritoriul Rusiei? – sunt întrebările pe care le-am adresat, fără niciun ocoliș, Ministerului Educației de la Moscova.
Ascunși în spatele unor noțiuni juridice și uzitând limbajul de lemn, funcționarii Ministerului Educației din Rusia n-au scos nici un cuvânt despre așa-zisa ”SVO” (”educație patriotică în școli”) sau despre militarii ruși. E semnul unui dezacord? O indiscreție? Un protest tacit?
În răspunsul pe care ni l-au oferit, funcționarii de la Ministerul Educației de la Moscova au evitat să menționeze termenul propagandistic ”operațiune militară specială”, neaducându-i deloc în discuție pe militarii ruși, deși solicitarea noastră era exact despre asta – despre cum este posibil să li se permită acestora să profeseze ceva ce NU sunt și NU pot fi, de fapt.
Vă prezentăm răspunsul Ministerului Educației de la Moscova (inclusiv foto jos):
“În conformitate cu prima parte a articolului 331 din Codul Muncii al Federației Ruse. În activitatea educațională sunt admise persoanele cu o calificare educațională, care este determinată în conformitate cu procedura stabilită de Codul muncii al Federației Ruse. În conformitate cu partea 1 a articolului 46 din Legea federală din 29 decembrie 2012. nr. 273-FZ „Cu privire la educație în Federația Rusă” (denumită în continuare - Legea privind educația), dreptul de a desfășura activități didactice se acordă persoanelor care au absolvit învățământul secundar profesional sau învățământul superior (în continuare respectiv - SVE, HE) și care îndeplinesc cerințele de calificare specificate în repertorii de calificări și (sau) cerințele profesionale, cu excepția cazului în care Legea privind educația stabilește altfel.
În conformitate cu cerințele privind educația și formarea profesională stabilite de standardul profesional „Pedagog (activitate pedagogică în domeniul învățământului preșcolar, învățământului primar general, învățământului general de bază, învățământului secundar general), (educator, profesor)", aprobat prin Ordinul nr. 544n al Ministerului Muncii din Rusia din 18 octombrie 2013 și în vigoare de la 1 ianuarie 2017, o persoană care candidează pentru postul de profesor trebuie să aibă o diplomă de studii superioare sau o calificare de studii medii profesionale în următoarele domenii sau grupe lărgite de domenii de formare din cadrul învățământului superior și specialități din cadrul studiilor medii profesionale - „Științe ale educației și științe pedagogice” sau într-un domeniu care corespunde disciplinei predate, sau un candidat la postul de profesor trebuie să aibă o diplomă de studii superioare sau atestat de studii medii de specialitate și o formare profesională suplimentară în domeniul ”Educație și științe pedagogice”.
Cerințele acestui standard profesional nu sunt specifice unei discipline și se aplică tuturor profesorilor, indiferent de disciplina pe care o predau. Vă atragem atenția că, în conformitate cu alineatul 5, partea 3, articolul 28 din Legea privind educația, angajarea, încheierea și încetarea contractelor de muncă sunt de competența organizației educaționale”.
Amintim că recent, fosta soție a unui ocupant rus, Nikita Semyanov, participant la invazia genocidară rusească în Ucraina, a scris pe rețeaua de socializare rusească VKontakte că acesta a molestat-o pe când avea 13 ani. Ea a decis să facă cunoscut acest lucru imediat ce a aflat că fostul ei soț este în libertate, mergând în mod regulat prin școli și comunicând liber cu copiii. Alte câteva dintre victimele sale și martori oculari ai crimelor au confirmat pentru Sibir.Realitaty că Semyanov întreținea relații sexuale cu fete minore cu vârste cuprinse între 13 și 15 ani” și că își bătea și fiica din prima căsătorie.
Polina (fosta soție a lui Semyonov) a declarat că individul „i-a distrus viața”. El a fost condamnat la 9 ani într-o colonie penală în 2021 pentru uciderea tatălui ei, dar a primit o grațiere din partea președintelui rus Putin înainte de a executa măcar jumătate din pedeapsă, în 2023, probabil pentru faptul că a acceptat să meargă în Ucraina ca să comită faptele pe care le săvârșea și în Rusia - să ucidă și violeze (detalii AICI).
