Moartea unui sfânt la Jilava: martiriul Monseniorului Ghika / ”Să te duci să vezi Jilava și să te închini acolo ca într-o biserică, unde a slujit umilul rob al Domnului, prințul Vladimir Ghika, până la ultima suflare, primul sfânt martir recunoscut și asumat ca fiind ucis de regimul comunist din România”

Pagina de Facebook ”Destine frânte în închisorile comuniste” prezintă o serie de fragmente din volumul istoricului Marius Oprea, ”Studiu de fezabilitate pentru mântuire. 101 povestiri despre România” (pe care îl puteți comanda AICI), pasajele în cauză făcând trimitere la moartea martirică a Monseniorului Vladimir Ghika, la Jilava, pe 16 mai 1954, în ziua pomenirii Sfântului Teodor. 

”Ultimele zile ale prințului Ghika au fost rememorate de un fost deținut politic, coleg de celulă:

Ghimpele din coroana de spini a Mântuitorului 

‹Într-o noapte cu vânt puternic avem o percheziție amănunțită. Suntem dezbrăcati la piele și scoși pe un coridor întunecat, prin care vântul își făcea de cap. Două ore am stat dezbrăcați pe acest coridor, în care timp un ofițer de Securitate a găsit în buzunarul Monseniorului ghimpele din coroana de spini a Mântuitorului și i l–a confiscat. 

În sfârșit, ne-am îmbrăcat și l-am ajutat și pe Monsenior să se îmbrace. Tremura însă. Și când s-a bagat sub pătură mai tremura. Rogojina de sub el era prea subțire. Toată noaptea a tremurat, fără întrerupre. A doua zi, Eisenbeisser, coleg de celulă cu noi, ne alarmează: 

– Moare Monseniorul!, strigă el. 

Și sărim toți în picioare, în timp ce Eisenbeisser bătea la disperare în ușă, cerând internarea Monseniorului la infirmerie. Și Dumnezeu a vrut să găsim o bună înțelegere la ofițerul de serviciu. L-am așezat ușor pe Monsenior pe o pătură. Era aproape în comă. Așa l-am evacuat la infirmierie”

Unde, la scurt timp, Vladimir Ghika a murit. Era pe 16 mai 1954, în ziua pomenirii Sfântului Teodor, un mucenic despre care în Sinaxar se spune că, ‹fericitul acesta îndeletnicindu-se cu Legea lui Dumnezeu și tot curat, făcându-se el vas ales și sfințit, s-a ales cu numirea cea adevărată›. Ceea ce, după vremi, mâna Monseniorului Vladimir Ghika fiind curată și întinsă la cer, s-a petrecut odată cu beatificarea sa.

Să te închini în Jilava ca într-o biserică 

Divorțul în comunism nu se face nici prin arderea carnetului roșu și nici prin publicarea, chiar asumată la cel mai înalt nivel, a condamnării sale ori prin comemorări. Acesta ar fi un divorț amiabil, al cărui drum îl parcurgem încă. Divorțul înseamna însă despărțire. Adică să te duci și să vezi ce a putut face comunismul din oameni. 

Să te duci și să vezi Jilava, ceea ce nu se poate decât încă cu aprobare, să te închini acolo ca într-o biserică, unde a slujit umilul rob al Domnului, prințul Vladimir Ghika, până la ultima suflare, primul sfânt martir recunoscut și asumat ca fiind ucis de regimul comunist din România”.