BOR

a plătit cu vârf și îndesat propria supraviețuire în comunism. Cu peste trei mii de clerici în pușcării, a vorbi azi, precum Schmitt și "ucenicii", doar de colaborare, trădare și altele asemenea nu înseamnă să fi fost nicio zi în Rusia. Da, chiar și în cea a lui Putin. Azi. Doar cine nu știe, sufletește mai ales, cum bate inima unei comunități poate comite acuze, să vadă peste tot exclusiv trădători, perverși (da, există și ei!) și stricați, dar să se rateze tocmai pe sine însuși. Să nu se numere printre rubini. Etica, baza teologiei sociale ortodoxe, ne învață ceva fundamental diferit: standardul nu poate fi instituit din exterior, abuziv, semeț, ci compătimitor, jertfitor. Or, a culpabiliza pe cei care au supraviețuit răului este răul însuși. În rest, da, profitori și alții, slabi, dar cu toții, la un loc, nu sunt nici măcar pridvorul.

Să îi onorăm memorial pe cei care au suferit în comunism și să fim atenți, în alertă chiar, față de cei care, la o distanță exclusiv relativă de timp, poartă virusul totalitarismului. Niciodată și niciunde libertatea nu a entuziasmat decât în absența ei. De la Gandhi la Luther King. Motiv, având-o, să o apărăm cu gelozie. Să o iubim până la contopire. Dacă nu au auzit unii: suntem liberi! Să facem alianțe, că cumpărăm ce vrem, să mergem unde putem, să citim ce ne place, să colindăm și să ne întoarcem. Iar libertatea asta, cu riscurile ei cu tot (imoralitatea fiind cel mai mare), a fost plătită în avans inclusiv de ei: de "popi", de maici și de alți credincioși. La limită, indiferent de confesiune, majoritatea lor au avut Revelația.

Onor!