Dumitru Stăniloae

Iustin Pârvu

Ioan Iovan

Bartolomeu Anania

Mitică Anania

Aspazia Oțel Petrescu

Constantin Voicescu

Lena Constante

Sabina Wurmbrand

Valeriu Gafencu

Petre Țuțea

Paul Păltânea

și mulți și multe alții/altele sunt azi omagiabili nu pentru că au avut fidelități politice, indiferent la o adică de ce tip, ci pentru că, în plină dictatură, au suferit și unii au murit pentru ce nu au avut sau le-a fost luat. Cu forța. Ei nu au fost simpli perdanți ai schimbării de regim, ci apostoli neîncoronați ai libertății de azi. Elementul comun: bolșevismul criminal. M-am tot întrebat în anii din urmă: de ce nu au fost, la un loc, grămadă, executați? De ce au fost "plimbați" de la o închisoare la alta, de la un lagăr în altă colonie, de la Jilava la Periprava? Pentru că Rusia regreta că i-a împușcat pe cei din familia Țarului, pierzând "moaștele" materialismului, rămânând doar cu Lenin, cu învingătorul Or, un regim criminal are nevoie de pretexte, de martiri, de dovezi că face bine, că este chiar și uman. Logica puterii abuzive este clară: nu te omorâm, dar te ținem în viață câtă vreme "ilustrezi" că avem dreptate. Ce nu au luat comuniștii în calcul: transformarea chinului în jertfă, a celulei în chilie și a deținutului politic în liberul absolut. Fie și pe verticală, în miros de ceară.

Ce avem noi azi de făcut? Să reînvățăm istoria, să ne scrutăm conștiința, să reechilibrăm opiniile, să citim, să studiem pentru a înțelege, probabil, că suntem captivi ai istoriei, că în consecință se pot pune etichete, da verdicte - inclusiv de "criminal de război" -, că nimic, dar chiar nimic nu este evident, că ne aflăm, semn al păcatului, în negociere permanentă, că unii au câștigat, iar alții că ar fi pierdut. Firește, binelui trebuie să îi spunem bine și răului la fel, apăsat, pe nume. Cu toate astea, legat de crimele comunismului din România și nu numai, a vedea cum sub șenilele lui ne-au murit părinții, bunicii sau mentorii, tot o lecție rămâne.

Onor!