VIDEO La TNB a avut loc evenimentul artistic "Viitorul Ucrainei". Regizoarea Aleksandra Eugenia Lastovych: "Mulțumesc României pentru sprijinul acordat! Organizarea evenimentului a fost importantă nu doar pentru mine, ci și pentru micii noștri artiști, care inspiră prin voință și dorința lor de a se dezvolta în pofida circumstanțelor războiului"

Cu sprijinul Teatrului Național "Ion Luca Caragiale" din București și în mod special al actorului Mihai Călin, o tânără regizoare din Harkiv, Aleksandra Eugenia Lastovych, a organizat pe 19 aprilie evenimentul artistic "Viitorul Ucrainei", pe parcursul căruia copii ucraineni, cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani, au pus în scenă acte muzicale, de dans și acrobatice. 

În centrul atenției s-a aflat totodată viața de zi cu zi a protagoniștilor, care și-au expus, prin intermediul unor interviuri video, aspirațiile care au avut drept punct comun dorința ca războiul să se sfârșească pentru a se putea întoarce acasă. Însă, până atunci, au decis să se manifeste prin intermediul artei și în România, promovând astfel cultura ucraineană, context în care au mulțumit țării noastre pentru oportunitățile oferite. 

Evenimentul a fost prezentat de actrița Irina Ichim, care a scos în evidență puterea acestor copii, care într-un context nefericit, generat de invazia rusă, învață să o ia de la capăt într-o altă țară, manifestându-se prin artă. 

Irina Ichim: În fața dumneavoastră se află copii, respectiv artiști adevărați forțați să-și abandoneze casele, membri ai familiei, prietenii, din cauza acestui război nemilos care persistă. Ei învață acum să o ia de la capăt într-o țară străină, își reconstruiesc viața. Ei sunt aici pentru a împărtăși o parte din talentul lor, din entuziasmul lor, din creativitatea lor și vor să demonstreze faptul că un eveniment nefericit poate, la rândul său, să strunească creativitatea copiilor. Prin ochii lor, putem să vedem efectele acestei nefericite acțiuni umane (războiul - n.red.).  

1. Ansamblul de dans "Businka", împreună cu coregrafa Maria Sukhopara 

Interviu video: Sunt din Ucraina, din orașul Nicolaev. În orașul meu eram coregrafă și directoare de dans la studioul "Businka". Studioul meu a fost înființat de mai bine de 10 ani. Însă, atunci când a început războiul, eu și familia mea am decis să plecăm din orașul Nicolaev pentru că era foarte periculos. Iar când am ajuns la București, am înțeles că îmi va fi foarte greu să nu muncesc. Nu este vorba doar despre un simplu job, ci despre pasiunea, despre viața mea. Am încercat să găsesc un loc unde să pot să învăț copiii să danseze. Îmi place să le simt emoțiile, energia și vreau să îi văd fericiți. Am căutat pentru multă vreme un studio luminos și spațios. Finalmente am găsit, iar în prezent am un mic colectiv de dans aici în București care, la rândul său, este intitulat "Businka", precum cel din Nicolaev. În prezent, avem aproximativ 20 de copii, cu vârste cuprinse între 7 și 11 ani și, totodată, un grup de preșcolari, cu vârste cuprinse între 4 și 7 ani. Cu grupul principal am participat deja la un Gran Prix, unde am obținut primele locuri la competiții desfășurate în București și în Constanța. Sper că în acest an, împreună cu copiii care vin la studioul meu, să ne distrăm și să participăm la competiții și spectacole. Sper să le readucem copilăria acestor copii pentru care experiența războiului a fost una dificilă. Iar când vin aici se înveselesc, comunică cu ceilalți. Și vreau să cred că, foarte curând, ne vom întoarce în Ucraina noastră independentă și că totul va fi bine. Misiunea mea în prezent este să le redau copilăria. De ce? Pentru că le-a fost furată de război. (cele două momente artistice ale ansamblului de dans "Businka" pot fi urmărite de la minutul 3:53, respectiv de la minutul 34:07 în videoul de la finalul articolului)

2. Pianista Anastasia Trifonova, în vârstă de 12 ani, din orașul Chilia Nouă din regiunea Odesa

Interviu video: Despre mine vreau doar să spun că nu-mi pot imagina viața fără muzică. În general, sunt atrasă de diverse, de dans, de desen, de literatură, dar muzica este dragostea mea unică și pentru totdeauna. Călătoria mea muzicală a început la Școala de Arte din Chilia, unde am învățat timp de 7 ani. În fiecare an, am încercat să particip la diferite concursuri și audiții, dar uneori destinul își face simțită prezența în viața nostră. Din cauza războiului, am fost nevoită să mă mut în București. Într-adevăr, România este o țară cu oportunități uriașe, unde fiecare poate să își aleagă propria cale. Știu că e foarte dificil să te ridici și să reînveți să trăiești din nou, dar asta nu mă împiedică să creez ceva nou. Uneori îmi este frică, îmi e teamă și nu știu dacă ceea ce fac este bine sau dacă va fi mai bine în viitor, dar în acele momente familia mea mă susține mereu. Ne susținem reciproc, de aceea îi iubesc. Cel mai mare vis al meu este pacea și vreau să fac tot ceea ce depinde de mine pentru a o atinge. Sunt inspirată de oameii care luptă pentru visele lor. Voi face același lucru și sper că munca mea și munca tuturor oamenilor noștri va ajuta Ucraina! De asemenea, vreau să transmit că a te uita doar către viitor este, probabil, o mare greșeală. Nimeni nu știe ce va aduce ziua  de mâine, ce ne așteaptă în viitor. Însă, sper că în acel viitor voi crea, la rândul meu, ceva original. Sper că voi lega viața mea de muzică pentru că muzica reprezintă o parte din mine. (cele două momente artistice ale pianistei Anastasia Trifonova pot fi urmărite de la minutul 9:30, respectiv de la minutul 39:20 în videoul de la finalul articolului) 

3. Reprezentații muzicale susținute de 3 surori din Odesa, Elizaveta, Sofia și Violeta Romanchenko  

Interviu video

Elizaveta: Numele meu este Elizaveta Romanchenko, am 14 ani și sunt din Odesa. 

Violeta: Mă numesc Violeta, am 6 ani și sunt din Odesa. 

Sofia: Numele meu este Sofia, am 11 ani și sunt din Odesa. 

Elizaveta: Toată familia noastră este creativă. Încă din copilărie cântăm vocal, dar și la instrumente.

Violeta: Îmi place să cânt la pian și mereu mi-am dorit să o fac. 

Sofia: Îmi place să cânt la pian, iar acesta va rămâne hobby-ul meu pentru totdeauna. 

Elizaveta - Când aveam 7 ani, bunica m-a înscris la școala de muzică. 

Sofia: Când am văzut cât de frumos cântă sora mea, mi-am dorit foarte mult și eu. Am început să cântăm împreună. 

Elizaveta: Când a început războiul, am plecat spontan în București, eram foarte îngrijorați în legătură cu cazarea, dar românii s-au dovedit a fi foarte primitori și corecți. 

Sofia: Așa că am decis să rămânem aici, pe pământul străbunicilor mei și merg la școala "Ostrovok", unde am foarte mulți prieteni.

Violeta: Am mers la clasa pregătitoare, iar anul viitor voi începe clasa întâi. Nu vreau să cresc mare. 

Elizaveta: În viitor îmi doresc să mă dedic profesional cântatului, să devin o cântăreață cunoscută din Ucraina. 

Sofia: Când voi fi adult, îmi doresc să activez în domeniul manichiurii, dar muzica va rămâne întotdeauna hobby-ul meu. 

Violeta: În viitor voi fi o specialistă în frumusețe care cântă la pian. 

Elizaveta: Sper ca războiul să se termine și să mă întorc în Ucraina pentru a mă înscrie la Conservator. 

Sofia: Îmi doresc foarte mult să mă întorc în Odesa, să mă întâlnesc cu nașii mei care au făcut multe pentru mine. 

Violeta - Vreau să mă întorc la animalele mele de companie, câinele meu Sida și pisica mea Yuki cu puii ei. (cele trei reprezentații muzicale pot fi urmărite de la minutul 14:20, respectiv de la minutul 29:30 în videoul de la finalul articolului) 

4. Reprezentație acrobatică susținută de Maria și Sofia, verișoare din orașul Odesa

Interviu video

Maria: Eu sunt Mașa și am 10 ani.

Sofia: Și eu sunt Sofia, în vârstă de 8 ani. Suntem verișoare din orașul Odesa. 

Maria: În trecut, am participat la lecții de dans și desen la Palatul Copiilor "Mariana" din Odesa. Am fost în colectivul "Bravo", practicând coregrafia, dansul step și acobația. Mergeam la aceeași grădiniță deasupra mării, lângă telecabina din Odesa. Vreau să devin veterinar și să am un câine. 

Sofia: Când voi fi mare îmi doresc să fiu o gimnastă și să fac acrobații pe panglici. 

Maria: În București mergem la școala "Ostrovok" și-mi place foarte mult, dar vrem să ne întoarcem acasă, la tatăl nostru, la prieteni, la școala noastră deasupra mării.

Numele meu este Lisa, am 15 ani și sunt din Odesa. Sunt sora Sofiei și verișoara Mariei. În familia noastră fiecare este special, fiecare dintre noi este creativ. De când eram mică, am făcut balet și am practicat dansul în cadrul Teatrului de Operă din Odesa. Acum, în București, practic dansuri de societate. Suntem foarte bucuroase că putem promova cultura și tradițiile din Ucraina aici, în timp ce ne dezvoltăm talentele. Totuși, visăm să ne întoarcem acasă, să continuăm să facem asta acolo. De asemenea, vrem să ne adunăm întreaga familie și să mergem la pizza, să readucem bucuria vremurilor bune! (vedeți reprezentația acrobatică de la minutul 23:50, în videoul de la finalul articolului)

5. Regizoarea evenimentului, Aleksandra Eugenia Lastovych, care a interpretat cântecul "Eu sunt Ucraina!"

Aleksandra Eugenia Lastovych: Vreau să mulțumesc încă o dată celor care au fost astăzi alături de noi! Mulțumesc României pentru sprijinul acordat Ucrainei, mie personal și tuturor ucrainenilor! Mulțumesc Teatrului Național pentru onoarea de a organiza acest concert pe această scenă minunată și tuturor celor care m-au ajutat în realizarea acestui eveniment! Fără voi nu ar fi fost posibil! Organizarea acestui eveniment a fost importantă nu doar pentru mine, ci și pentru micii noștri artiști, care inspiră prin voință și dorința lor de a se dezvolta în pofida circumstanțelor vieții. (vedeți video de la minutul 43:20)