"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Susținând un discurs pe 18 aprilie la prima ediție a SSWP Forum, eveniment organizat de studenți în sala Constantin Stere din Parlamentul României, senatoarea PNL Nicoleta Pauliuc, președinta Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională din cadrul Senatului, a scos în relief beneficiile semnificative pe care țara noastră le are de pe urma parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii, contrazicând astfel propaganda deșănțată a "omuleților verzi ai Moscovei, care încearcă să traducă relația bilaterală româno-americană ca fiind una de vasalitate".
"Poate se vor găsi câțiva colegi de la AUR care spun că exagerez, dar stabilirea unui parteneriat strategic între țara noastră și Statele Unite ale Americii, pe 11 iulie 1997, odată cu venirea președintelui Bill Clinton la București, reprezintă poate cel mai important eveniment de după Revoluție", a punctat senatoarea liberală.
Printre altele, Nicoleta Pauliuc a reliefat că, pe lângă garanțiile de securitate în plan militar conferite de parteneriatul strategic cu SUA, România are de câștigat enorm și din punct de vedere al consolidării securității energetice și chiar al căpătării unui statut de furnizor regional de energie.
Nu în cele din urmă, senatoarea PNL a atras atenția că parteneriatul solid dintre România și SUA conferă un grad sporit de protecție și asupra Republicii Moldova, inclusiv în contextul în care Rusia întreprinde eforturi semnificative de a destabiliza scena politică de la Chișinău.
Redăm în integralitate discursul susținut, în fața unui auditoriu format din peste 100 de studenți, de președinta Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională din cadrul Senatului:
"Vă salut și vă felicit pentru organizarea acestui eveniment în contextul geopolitic și de securitate actual. Suntem, fără îndoială, într-un punct important de inflexiune al istoriei lumii și este esențial ca, într-un astfel de moment, oamenii care vor să ofere României o viziune privind drumul de urmat să se pună la aceeași masă și să discute despre ceea ce avem de făcut. Este important să înțelegem lumea, să vedem care sunt opțiunile, să stabilim cursul de acțiune în concordanță cu principiile și valorile care sunt motoarele societății noastre. Din acest schimb de informații și de idei nu are cum să iasă ceva rău.
Anul acesta se împlinesc 144 de ani de la stabilirea unor relații diplomatice între România și Statele Unite, dar și 20 de ani de la momentul aderării țării noastre la NATO. Poate se vor găsi câțiva colegi de la AUR care spun că exagerez, dar stabilirea unui parteneriat strategic între țara noastră și Statele Unite ale Americii, pe 11 iulie 1997, odată cu venirea președintelui Bill Clinton la București, reprezintă poate cel mai important eveniment de după Revoluție. Aș spune că este punctul genezei trecerii cu adevărat la un sistem democratic și trambulina pe care am folosit-o pentru aderarea la NATO în 2004 și la Uniunea Europeană în 2007.
Recent, cunoscutul Institut Sociologic IRES a prezentat un sondaj de opinie care arată că 80% dintre români apreciază că apartenența țării noastre la NATO este un lucru care le-a adus beneficii. Este evident, cred că pentru toată lumea, că NATO este egal Statele Unite ale Americii. Din această perspectivă aș spune că România este printre cele mai pro-americane state europene, alături poate de Polonia și de statele baltice. Pun acest lucru pe seama a 3 factori. Statele Unite rămân singura putere globală și oamenii își dau seama că securitatea țării noastre este întărită de acest parteneriat strategic între țările noastre. Noi știm că Statele Unite sunt alături de noi și că această legătură puternică nu va fi ruptă. De altfel, aș îndrăzni să spun că aceasta este și aura de protecție de care beneficiază într-o bună măsură și Republica Moldova. Aș vrea să punctez aici un lucru pe care îl consider foarte important în contextul candidaturii președintelui Iohannis pentru funcția de Secretar General al NATO. România este prima țară care a dat curs solicitării Statelor Unite privind creșterea alocărilor pentru Apărare. Noi aveam 2% din PIB începând cu 2015 și am crescut la 2,5% din PIB la inițiativa președintelui Iohannis. Statele Unite ale Americii au o cultură aspirațională. Mi s-a întâmplat adesea ca mulți cetățeni americani să-mi spună că, din foarte multe puncte de vedere, țara noastră oferă oportunități similare Americii în urmă cu 20 sau 30 de ani. Pentru mulți români, valorile din declarația de independență a Statelor Unite ale Americii sunt principii universale. Considerăm că aceste adevăruri sunt evidente, că toți oamenii sunt creați egali, că ei sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea se numără viața, libertatea și căutarea fericirii. Democrația românească s-a maturizat și înțelege că există un pas mai departe care poate fi făcut și anume edificarea unui stat de drept funcțional cu instituții puternice, dar care respectă și protejează drepturile individuale ale cetățeanului. Această acceptare a faptului că nu am ajuns nicidecum la capătul drumului, că piatra brută poate fi șlefuită în continuare, a fost dificilă pentru anumiți politicieni de la noi care au crezut că odată cu intrarea în. Uniunea Europeană și NATO s-a atins punctul terminus. Realitatea este însă că avem o marjă de progres semnificativă. Vestea bună este că într-o mare măsură și clasa politică s-a maturizat, a dezvoltat, aș spune, anumiți anticorpi în fața unei posturi nefericite de a sta, și fie-mi iertată expresia, cu fundul în două bărci. Actuala coaliție de guvernare este o dovadă a acestui progres în interesul stabilității politice și economice a țării, dar și a protejării valorilor democratice. Mă bucur foarte mult că și colegii de la PSD au reușit să elimine anumite abordări anti-americane și sunt astăzi de aceeași parte bună a baricadei politice.
A fi pro-american astăzi înseamnă a ține cu democrația, a dori pacea, a avea progres economic și a înțelege că drepturile cetățenești sunt fundamentul unui stat de drept funcțional. Cu războiul la graniță, cu o Federație Rusă dezlănțuită în brutalitate, cu imaginea a zeci de incendii globale care trebuie stinse, vorbim despre Statele Unite ale Americii ca fiind un fel de polițist global redus la stadiul de garant de securitate. Or, în cazul României aș spune că America a însemnat mai mult decât atât. În discuțiile repetate pe care le-am avut cu doamna ambasador am insistat adesea asupra aspectului economic, unde investițiile directe ale Statelor Unite în România ne aduc know-how-ul de ultimă generație. Cu imboldul american am reușit să punem pe picioare o strategie privind independența energetică și care poate transforma țara noastră în cel mai puternic hub regional. Și aici vă dau 3 exemple. Reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă urmează să fie construite cu tehnologii americane și cu granturi parțiale din Statele Unite. Totodată, reactoarele modulare de mici dimensiuni de la Doicești sunt tehnologie de ultimă generație. Și nu trebuie să uităm de proiectul de gaze România-Georgia-Azerbaidjan, care s-a realizat, e adevărat că cu sprijin din partea Uniunii Europene, dar și cu sprijin masiv american.
Știu că, adesea, în discursul public, omuleții verzi ai Moscovei încearcă să traducă relația bilaterală dintre țara noastră și Statele Unite ca fiind una de vasalitate, insistând pe ideea că noi nu contăm. Să știți că este o idee cum nu se poate mai falsă. Statele Unite își doresc o Românie puternică și fac eforturi în acest sens. Vă ofer câteva exemple: introducerea României în programul Visa Waiver, adoptarea de către Senatul Statelor Unite a proiectului de lege referitor la securitatea Mării Negre, respectiv privind includerea acesteia în legea care autorizează bugetul Apărării. Inclusiv declararea Mării Negre ca zonă de interes strategic pentru NATO s-a realizat și cu sprijin american. De asemenea, punctez investițiile masive de la Baza de la Kogălniceanu, sprijinul manifest pentru Formatul B9, atenția și ajutorul acordat Republicii Moldova în contextul încercărilor de destabilizare a regimului politic legitim de la Chișinău.
Aș încheia într-o notă personală. Când eram mică, îi auzeam pe cei mai în vârstă că ei așteaptă să vină americanii. Trecuseră deja 30 de ani de la încheierea războiului. Când a venit Revoluția, mă gândeam la blugi, la muzică rock și la Coca Cola. Ei bine, americanii au venit să ajute România și sunt aici să rămână alături de noi. Nu este o etapă, ci e o construcție serioasă pentru multe generații de acum încolo care vor cunoaște pacea și prosperitatea".
