Care va fi următoarea țintă a federației ruse în cazul în care Ucraina nu primește tot sprijinul necesar din partea lumii euro-atlantice? Țara NATO pe care kremlinul și propagandiștii săi o amenință sistematic, inclusiv cu eventualitatea unui atac nuclear "demonstrativ" / Anna Neplii

Informațiile zilnice referitoare la războiul uriaș ce se desfășoară în centrul Europei, un război de o magnitudine la care lumea n-a mai fost martoră de peste 70 de ani, au devenit uzuale — întunecate și apăsătoare, dar banale. Astăzi, pentru majoritatea străinilor, războiul din Ucraina reprezintă o statistică. Dar dacă îți amintești sentimentele din urmă cu doi ani, atunci în ele poți găsi, alături de compasiunea pentru durerea ucrainenilor, și teama pentru viitor. Cred că mulți cetățeni din țările vecine Ucrainei au experimentat sentimente cu privire la potențiala amenințare a unei ofensive ruse. Și, în cele din urmă, majoritatea cetățenilor țărilor europene au fost agitați, anxioși în legătură cu perspectiva deloc iluzorie a izbucnirii celui de-al treilea război mondial.

Dar timpul trece, rusia este "împotmolită" pe front în Ucraina. Oamenii s-au obișnuit, psihicul s-a adaptat la noi factori de stres și, în același timp, există sentimentul că amenințarea a luat sfârșit. Însă chiar în acest fel stă situația? 

Dacă analizăm situația actuală, ce anume s-a schimbat? Frontul merge înainte și nu în favoarea Ucrainei, armata rusă crește, iar complexul militar-industrial funcționează la foc automat, ceea ce determină o dezvoltare tehnologică activă a federației ruse. Occidentul oferă asistență militară, care este suficientă doar pentru apărare. Asta înseamnă că rusia dispune de o oportunitate majoră pentru a-și testa noile tipuri de arme și pentru a dezvolta tactici de contracarare. Mai devreme sau mai târziu, e posibil ca rusia să creeze capabilități ce vor fi de câteva ori mai eficiente. Astfel, de pildă, capabilitățile aeriene rusești vor putea "ocoli" sistemul de apărare aeriană Patriot.

rusia își consolidează rețeaua de agenți din întreaga lume, făcând lobby pentru soluții care îi sunt benefice, creând un front comun cu alte țări totalitare, respectiv subminând stabilitatea la nivel global. Conducerea rusă devine din ce în ce mai îndrăzneață, folosind atacuri hibride, încercând să stabilească dominația în Marea Neagră și, în general, nu îi pasă atunci când rachetele și dronele de atac încalcă spațiul aerian al țărilor NATO. Conducerea rusă nu este preocupată de această chestiune, pentru că știe că nu va primi un "răspuns" clar, așa cum s-a întâmplat, de pildă, în cazul Poloniei, atunci când, pe parcursul unui atac desfășurat de forțele ruse asupra infrastructurii civile ucrainene, o rachetă a lovit și teritoriul polonez, luând viața a două persoane, însă întreaga lume s-a rezumat la "a urmări cu atenție și îngrijorare".

Prin urmare, poate că amenințările la adresa țărilor europene nu au dispărut nicăieri, ci doar au cunoscut o amânare? 

Atunci cine poate deveni următoarea țintă a federației ruse?

Astăzi, să ne uităm la o țară care, deși nu are granițe cu partea "asiatică" a rusiei, a avut ghinionul să aibă în proximitate o marionetă rusă și Prusia cândva ocupată de uniunea sovietică.

Luând în considerare experiența ocupației sovietice, Lituania și-a stabilit cursul pentru aderarea la NATO, aproape imediat după secesiunea față de URSS din anul 1990. Drumul către intrarea în lumea euro-atlantică a durat 14 ani, iar anul acesta Lituania a sărbătorit cea de-a douăzecea aniversare de aderarea la Alianța Nord-Atlantică.

Aderarea Lituaniei la NATO a fost determinată în principal de dorința sa de a asigura securitatea și independența țării, bunăstarea cetățenilor săi și drepturile și libertățile fundamentale ale acestora. De asemenea, conducerea lituaniană acordă o mare atenție îmbunătățirii stabilității și securității atât în regiunea baltică, cât și în întreaga Europă. Având în vedere acest lucru, Lituania promovează activ politica NATO a ușilor deschise, susținând cursul euro-atlantic ales de Ucraina și Georgia.

Acest lucru e determinat de faptul că țara vede federația rusă drept cea mai mare amenințare. Relațiile dificile dintre statele baltice și rusia au fost însoțite de ani de zile de atacuri cibernetice, perturbarea spațiului aerian de către aeronavele rusești, precum și de intensificarea propagandei rusești în țară cu scopul subminării încrederii populației locale în autorități. În plus, rusia recurge la atacuri hibride prin intermediul Belarusului și ne referim, în mod special, la fluxul de migranți.

Una dintre motivațiile amenințărilor rusești la adresa Lituaniei a constat în situația specială a graniței țării menționate. Pe de-o parte, Lituania este situată între Belarus și exclava rusă Kaliningrad. Pe de altă parte, drumul terestru din cele trei state baltice către restul Europei (UE și NATO) trece printr-un istm îngust între Lituania și Polonia. Această intersecție geostrategică este cunoscută sub numele de "Coridorul Suwalki". 

Iar pe fondul poziției principiale a puterii de la Vilnius privitoare la restricționarea tranzitului rusesc către și dinspre Kaliningrad, propagandiștii ruși transmit că este necesară lovirea demonstrativă a țării NATO cu arme nucleare. De altfel, țările de pe ambele părți ale Coridorului Suwalki se află cel mai des pe buzele propagandiștilor ruși - Lituania și Polonia. De asemenea, puteți auzi adesea amenințări de ocupare a Lituaniei și de redenumirea a capitalei Vilnius în "Vilno". 

Dar în contextul în care rusia își concentrează acum trupele în războiul împotriva Ucrainei, este greu de imaginat un atac asupra Coridorului Suwalki.

"Cu toate acestea, în câțiva ani, dacă rusia își poate atinge obiectivele în Ucraina, un atac asupra statelor baltice va fi un scenariu mult mai realist", a avertizat analistul politic lituanian Linas Kojala.

De altfel, Kaliningradul constituie doar o mică parte din "puzzleul" relațiilor complexe dintre rusia și Lituania.

Printre altele, oficialii ruși își exprimă dorința de a submina economia și sectorul energetic lituanian. De exemplu, guvernatorul regiunii Kaliningrad Anton Alikhanov a amenințat cu sancțiuni asupra tranzitului mărfurilor lituaniene. Iar președintele comisiei pentru afaceri internaționale a dumei de stat (cea mai înaltă structură legislativă a federației ruse), Leonid Slutsky, a anunțat vara trecută posibila separare a Lituaniei de inelul energetic prin care energia tranzitează către statele baltice.

Este de remarcat faptul că inelul energetic al Belarusului, rusiei, Estoniei, Letoniei și Lituaniei (BRELL) își "trăiește de fapt ultimii ani". Din 2017, statele baltice și-au anunțat retragerea din acest sistem începând cu anul 2025. Însă, după izbucnirea invaziei rusești la scară largă asupra Ucrainei, statele baltice au convenit să se deconecteze de la BRELL înainte de anul 2025 și să se conecteze la rețeaua electrică a UE.

Există, totodată, amenințarea unei blocade impuse de către flota rusă (sub pretextul exercițiilor militare) asupra principalului port lituanian Klaipeda. Acest oraș este de mare importanță pentru comerțul și securitatea energetică a țării. Din 2014, acolo funcționează un terminal de gaze naturale lichefiate cu o capacitate de 3,75 miliarde de metri cubi. Acest terminal a permis Lituaniei să devină independentă de gazul rusesc, motiv pentru care Lituania are în plan să mărească aceste capacități pentru a furniza gaze importate către toate statele baltice. Prin urmare, potențiala blocadă asupra Klaipedei poate reprezenta o lovitură majoră atât pentru Lituania, cât și pentru statele NATO din proximitate. 

Cu toate acestea, ministrul lituanian al Apărării, Arvydas Anusauskas, a catalogat vara trecută drept speculație discuția despre blocada portului Klaipeda. Pe de altă parte, a avertizat că rusia poate recurge la provocări. În opinia sa, Lituania ar trebui să se aștepte la o creștere a atacurilor cibernetice rusești în viitorul apropiat.

În același timp, conducerea lituaniană se comportă tactic și strategic cu acuratețe. Adică fără să se teamă de amenințări, respectiv aderând la o poziție principială, inclusiv în ceea ce privește tranzitul. Asta deși puterea de la Vilnius e uneori nevoită să-și tempereze poziția în conformitate cu deciziile Comisiei Europene.

Dar, într-adevăr, nu are rost să-ți fie frică de un posibil agresor și să faci concesii față de acesta, întrucât va începe să-și dorească mai mult. Un important exemplu în acest sens este începutul celui de-al Doilea Război Mondial, când Liga Națiunilor a încercat să-l mulțumească pe Hitler în speranța că se va calma. Un alt exemplu e rusia, care în fiecare an și-a sporit agresiunea împotriva Ucrainei – totul a început cu opresiunea economică și "războaiele gazelor" în 2005 și s-a încheiat cu un război sângeros pe scară largă în centrul Europei. În plus, rusia a terorizat alte țări din apropiere, cum ar fi Georgia, o parte din această țară fiind ocupată de trupele ruse, respectiv Republica Cecenă Ichkeria, pe care rusia a șters-o de pe fața Pământului și a ocupat-o. Neavând un răspuns clar din partea Occidentului colectiv, rușii au primit un semnal că pot continua.

Așadar, Lituania conștientizează cu claritate că amenințarea rusă este reală, mai ales având în vedere evenimentele desfășurate începând cu 24 februarie 2022. Potrivit unui sondaj realizat în martie 2024 asupra populației lituaniene de către compania de cercetare de piață și opinie publică Baltijos tyrimai, șapte din zece lituanieni cred că rusia reprezintă o amenințare reală la adresa securității naționale a Lituaniei.

"Mulți oameni sunt îngrijorați de faptul că rusia face un pas în Ucraina și se pregătește pentru un nou pas în relația cu statele baltice", a declarat analistul politic Linas Kojala.

Prin urmare, Lituania se pregătește cu adevărat pentru anumite manifestări ale agresiunii ruse. Astfel, puterea de la Vilnius încearcă să sporească prezența trupelor NATO în Lituania, despre care amintim că au fost dislocate în mod rotativ începând 2017.

De asemenea, chiar imediat după ocupația rusă asupra Peninsulei Crimeea și izbucnirea unui război hibrid în estul Ucrainei în anul 2014, Lituania a luat decizia de a intensifica lupta împotriva propagandei ruse. De exemplu, una dintre structurile implicate în monitorizarea dezinformărilor este Departamentul Militar Lituanian pentru Comunicații Strategice (STRATCOM). Organizatorii au acces la 90% din cei trei milioane de locuitori ai Lituaniei. Site-ul lor Demaskuok.lt folosește un sistem automat pentru a scana peste zece mii de articole în mass-media rusă și lituaniană din ambele țări, etichetând articolele cu cuvinte cheie specifice și subliniind potențiala răspândire a dezinformării.

Stabilitatea statului și a cetățenilor săi este unul dintre cei trei piloni ai implementării politicii de securitate națională a Lituaniei, care a fost actualizată în 2021. Alți piloni includ apărarea statului și sistemele internaționale de securitate care răspund intereselor Republicii Lituania. În 2022, ca răspuns la agresiunea militară a rusiei împotriva Ucrainei, partidele politice reprezentate în Seimas au semnat un acord pentru a consolida și mai mult securitatea și apărarea națională a Lituaniei în viitorul apropiat.

În opinia Lituaniei, extinderea lumii euro-atlantice în regiuni deosebit de tensionate precum Georgia și Ucraina va contribui la consolidarea poziției atât a țării, cât și a întregii Alianțe. Din 2005, Lituania și-a exprimat sprijinul pentru programele de reformă ale Ucrainei și a consolidat cooperarea cu țara. Iar din 2014, după primul caz de agresiune armată a rusiei împotriva Ucrainei, Lituania a inițiat o conferință pe tema "NATO open doors", unde a insistat asupra dezvoltării politicii NATO a ușilor deschise.

Cu toate acestea, până în prezent, Lituania este printre puținele țări din cadrul NATO care au susținut și susțin cu voce tare primirea timpurie a Ucrainei în Alianță.

Deși în 2008 a avut loc un summit la București, unde s-a adoptat o declarație potrivit căreia Ucraina și Georgia ar trebui să devină membre NATO, procesul de integrare a celor două țări nu a mai avansat.

Fostul ministru lituanian de Externe, Linas Linkevicius, care a fost prezent la întâlnire, consideră că indecizia manifestată de NATO la acea vreme a dus la agresiunea rusiei împotriva Georgiei și Ucrainei.

"Este păcat că NATO nu a mai dat dovadă de curajul și conducerea de care ar fi putut da dovadă", a spus Linkevicius.

Însă, dacă în anul 2008 mai ales Franța și Germania au fost țările care s-au opus extinderii NATO, Statele Unite ale Americii sunt cele ce blochează acum, în mod special, calea clară a Ucrainei către Alianță. Dar și Germania este implicată decizional în prezent într-un mod similar. 

"Berlinul s-ar putea ascunde în spatele Washingtonului, dar această abordare este o abordare mioapă atât pentru Germania, cât și pentru Statele Unite", a declarat Benjamin Tallis, membru senior al Consiliului German pentru Relații Externe.

El a subliniat că acest lucru trimite un semnal slab de descurajare și a adăugat totodată că toate datele indică faptul că moscova a fost cea care a dispus de pârghii pentru a bloca extinderea NATO, Alianța Nord-Atlantică nefăcând altceva decât să îndeplinească dorințele lui putin.

Chiar dacă alți diplomați occidentali se tem de o escaladare din partea rusiei pe fondul semnalelor privind o posibilă aderare a Ucrainei la NATO, Lituania consideră că este necesar să i se demonstreze rusiei importanța Ucrainei și Georgiei pentru Occident. Și trebuie dat un răspuns clar și hotărât agresorului. În caz contrar, încercându-se să i se facă pe plac lui putin, se va ajunge oricum la un război care implică NATO, întrucât rusia consideră această abordare drept o slăbiciune a Alianței.

"Nu ar trebui să ezităm să luăm decizii mai îndrăznețe, pentru că altfel regimul putin va decide că aliații occidentali sunt prea slabi, motiv pentru care ar trebui să fie încolțiți acolo unde se vor preda", a declarat președintele lituanian Gitanas Nauseda în vara anului 2023.