Un candidat AUR

la Parlamentul European ține o conferință într-o instituție de învățământ teologic. Episcopia ortodoxă respectivă marchează evenimentul pe pagina ei oficială. Conferențiarul, desigur, pozează "decât" în calitatea de teolog și om al spiritului, știind însă, cum știa și până acum, că orice ar face în numele culturii, cu toate truismele pe care le reambalează și abuzând de prieteni cu adevărat sclipitori, se va întoarce ca profit sub forma unor voturi. 

Cât poți fi de naiv să cauționezi eclesial așa ceva mai ales într-un an electoral? Sau cât de inabil mai poți fi să îți manifești pe față o simpatie ideologică traductibilă electoral? Nu vorbesc aici despre caracterul infect al invitatului, ci despre deruta patologică a gazdei. Bine, ce înțelegem din toate astea? Că nu mai aveam figuri, modele, așa că ne entuziasmăm facil de cei care dau doar impresia de a fi ceea ce, în substanță, nu au fost și nici nu au cum deveni. Că orizontul provincial, non-geografic vorbind, ne face victime sigure ale șarlatanilor. 

Și mai este ceva: câtă vreme îi încurajăm doar pe cei care ne spun ce ne place să auzim, eliminându-i brutal pe cei care vin cu alte conținuturi, reale și realiste, nu o să putem înțelege nici lumea în general, dar nici misiunea noastră. O să fim precum un club de seniori , indiferent de vârstă, care ascultă exclusiv șlagărele tinereții lor mentale. Asta dacă nu compun ei unele noi. Infinit mai slabe. 

Aștept conferința aceluiași personaj la Mitropolia Tomisului. 

Doxa!