"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
”Lumina vine de la răsărit!”, debita scriitorul Mihail Sadoveanu, la finele lui 1947, în contextul abdicării (alungării) forțate a Regelui Mihai cu pușca-n coaste. Oportunist larvar, Sadoveanu s-a dovedit a fi unul dintre cei mai scârboși și mai lipsiți de scrupule colaboraționiști ai regimului genocidar comunist impus de tancurile rusești de ocupație.
Deși nu s-a dedat chiar la toate blestemățiile săvârșite de Sadoveanu (a cărui semnătură se află până și pe decretul de eliberare al criminalului securist Franț Țandără), și poetul Tudor Arghezi s-a dovedit un colaboraționist prolific, fiind îndopat de comuniști cu 1000 de lei pentru fiecare poezie propagandistică pe care o născocea întru gloria partidului unic. Asta în timp ce elitele demne ale României erau ucise în beciurile Securității, în temnițe și în lagăre de exterminare. Iar românii făceau foamea și frigul într-o țară-lagăr.
Scriitorul, teologul și traducătorul Cristian Bădiliță prezintă, pe Facebook, o serie de informații preluate din volumul istoricului și cercetătorului Marius Oprea – ”Adevărata călătorie a lui Zahei. Vasile Voiculescu și taina ‹Rugului Aprins›”:
”Talentul și slugărnicia. Informații culese din cartea lui Marius Oprea. Adevărata călătorie a lui Zahei. Vasile Voiculescu și taina ‹Rugului Aprins.
După arestarea lui Voiculescu (august 1958), familia acestuia le-a cerut ajutor marilor lachei ai regimului comunist, Arghezi și Sadoveanu. Amîndoi s-au eschivat.
Lui Arghezi i se oferea 1000 lei (salariul unui muncitor pe o lună) pentru fiecare poezie publicată în presa comunistă; cît despre Sadoveanu, n'en parlons plus. ‹Invitat fiind să le vorbească elevilor la o școală a refuzat să o facă pînă cînd profesorii nu l-au platit cu... 5000 lei, bani adunați printr-o chetă de tot colectivul didactic al școlii, din propriile salarii› (p. 163)”.
