În cadrul implementării așa-zisului Program comun de reducere a amenințărilor (1991), Ucraina a fost nevoită să transfere către Rusia 176 de rachete balistice intercontinentale și aproximativ 4200 de rachete nucleare tactice. La acestea s-au adăugat cele 42 de TU-95 și TU-160, bombardiere strategice, care fie au fost distruse, fie au sfârșit transferate în aceeași Rusie.
Memorandumul de la Budapesta
Următoarea etapă a programului amintit a presupus distrugerea a alte 487 de rachete de croazieră X-55, în timp ce alte 581 au fost transferate tot în Rusia, ca ”plată” inventată de Kremlin pentru datoriile acumulate cu gazul rusesc. Ulterior, la presiunile Occidentului, Kievul a fost forțat să distrugă 60 de bombardiere TU-22M și 7 TU-142, aceste acțiuni desfășurându-se sub supravegherea instructorilor americani.
Toată această mascaradă s-a finalizat cu un acord internațional, care acum e cunoscut de întreaga planetă drept cel mai inutil și lipsit de sens document din secolul XXI. Memorandumul de la Budapesta – aceasta e titulatura oficială – a fost încheiat la 5 decembrie 1994 între Ucraina, Rusia, Marea Britanie și Statele Unite. Potrivit prevederilor, Ucraina a renunțat la arsenalul său nuclear, care la acea vreme era al treilea cel mai puternic din lume după Statele Unite și Rusia, în schimbul unor așa-zise ”garanții de securitate”. Toată lumea a urmărit îndeaproape cum ”funcționa” acest acord, care iată că a facilitat și a permis izbucnirea războiului din estul Ucrainei (2014) urmat, peste câțiva ani, de invazia rusească la scară largă. Pe de altă parte, memorandumul ar fi trebuit să ofere, în special, garanții de securitate economică, însă NU a făcut-o. După semnarea documentului, Rusia a purtat periodic războaie ale gazelor împotriva Ucrainei.
Kievul și piața mondială a vânzării de armament
Totuși, în pofida acestei situații tot mai dificile, Ucraina încă deținea poziții destul de înalte pe piața producției și vânzării de armament. Bunăoară, potrivit Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm (SIPRI), în 2015, Ucraina s-a clasat pe locul al 9-lea în lista celor mai mari exportatori de arme. În condițiile prăbușirii exporturilor, Ucraina avea să piardă mai multe poziții, ocupând locul al-12-lea, conform clasamentului SIPRI din 2021.
Asta în timp ce exporturile rusești de arme au crescut considerabil până în 2022. Împreună cu Statele Unite, Franța, Germania și China, Federația Rusă s-a numărat printre primii 5 exportatori de arme din lume.
Anul 2022 a adus multe schimbări, în special în ceea ce privește exporturile de arme. La fel ca până acum, prima poziție e ocupată cu siguranță de Statele Unite, însă, pe locul al doilea, devansând Rusia, se poziționează Franța. În acest clasament, pentru prima dată după foarte mult timp, Rusia a ocupat locul al treilea, după ce, în 2019-2023, exporturile sale de arme au scăzut cu mai mult de jumătate – 53%. În acest domeniu, ponderea Rusiei în aprovizionarea globală a scăzut cu 10%. Dacă în 2019, Moscova a furnizat arme în 31 de state, iată că în 2022 a făcut asta doar către 14, iar în 2023 numai către 12 state.
Evident, devine clar că, pe fundalul efortului de război, toată capacitatea de producție de armament a Rusiei e axată pe nevoile invaziei din Ucraina, Kremlinul pierzându-și capacitatea de a mai onora contractele semnate înainte de război. Judecând la rece, asta e o mare oportunitate pentru Ucraina, întrucât Rusia își reduce câștigurile valutare.
Revenirea
În această ordine de idei, se impune o întrebare logică: de ce intenționează Ucraina să revină în forță pe piața globală a vânzărilor de arme, dacă în prezent, potrivit SIPRI, Ucraina se află pe primul loc în rândul importatorilor de arme? Răspunsul e simplu și concis: Ucraina NU produce armele de care are nevoie pe front și pe care le ia de la partenerii occidentali. Mă refer la aviație, artilerie, la rachetele cu rază lungă de acțiune, la echipamentele grele ș.a.m.d.. Așadar, e vorba despre vânzarea acelor tipuri de arme care rămân în exces.
NAUDI
Începând cu 2010, UkrOboronProm (industria de Apărare a Ucrainei) reunește întreprinderi multidisciplinare de stat din diferite ramuri ale industriei militare. Cu toate acestea, în prezent, cele mai multe arme pentru front sunt furnizate de companii private, care, de altfel, au și o asociație proprie – Asociația Națională a Întreprinderilor din Industria de Apărare a Ucrainei (NAUDI), care a fost fondată în 2020. Principalele domenii de competență ale NAUDI sunt vehiculele blindate, obuzierele autopropulsate, vehiculele aeriene fără pilot, radarele, sistemele de război electronic, muniția de baraj, sistemele de supraveghere, ghidare și recunoaștere, artilerie, etc.
De la începutul invaziei rusești la scară largă, volumele de producție și vânzări ale acestor întreprinderi au crescut de 5 ori. Însă singurul client este statul, întrucât exporturile au fost suspendate de la începutul legii marțiale.
”De fapt, aceasta este o problemă destul de mare pentru întreprinderile private. În general, ele pot produce diverse produse în valoare de 170-180 de miliarde de grivne (4,3-4,6 miliarde dolari – n.red.) pe an. În timp ce statul cumpără astfel de produse pentru numai 2,3 miliarde dolari, adică, statul acoperă prețul a doar 50% din ce se produce. Acesta e motivul pentru care unele întreprinderi trebuie închise, fiindcă nu au fonduri pentru a plăti salariile angajaților și impozitele, nu au fonduri pentru a-și dezvolta producția”, a explicat Maksym Polyvyany, directorul executiv al NAUDI.
Având în vedere această situație, Asociația producătorilor privați propune redeschiderea exporturilor. Pe lângă faptul că ar contribui din plin la extinderea și modernizarea industriei de Apărare a Ucrainei, exportul de arme înseamnă venituri bugetare suplimentare. De exemplu, în 2021, Ucraina a câștigat aproximativ 1 miliard de dolari în urma exporturilor de armament.
Condițiile
Directorul executiv al NAUDI explică faptul că, pentru a putea vinde pe piața externă, Ucraina trebuie să îndeplinească două condiții:
”Prima este fie absența completă a unui ordin de apărare emis de stat pentru produsele companiei, fie situația în care statul a comandat doar o anumită cotă din produse. Atunci, întreprinderile pot vinde surplusul rezultat, însă cu îndeplinirea la literă a contractelor cu statul – fără eșecuri și încălcări ale termenelor de livrare, totul cu facturi corespunzătoare ș.a.m.d.. Al doilea criteriu este unul politic. Inevitabil, exporturile pot fi făcute numai către țări prietene. Lista acestor state e stabilită de Ministerul Afacerilor Externe și aprobată de serviciile de informații militare. Dar, de fapt, această listă e, în proporție de 90 %, aceeași cu rezultatele votului din Consiliul de Securitate al ONU. Adică, statele prietene sunt cele care au susținut Ucraina la vot”.
Arme testate în condiții de război
De notat că, înaintea invaziei rusești, armele ucrainene erau atractive pentru cumpărătorii străini. Pentru că cele mai eficiente arme sunt cele testate în condiții reale de luptă. Întrucât războiul din Ucraina se desfășoară încă din 2014, armele fabricate au fost folosite imediat pe front, iar apoi au tot fost modernizate în funcție de observații și evoluții. În consecință, întreprinderile ucrainene s-au comportat destul de activ pe piețele externe de armament, trimițând o cotă mare la export.
”Geografia” exporturilor ucrainene de arme s-a dovedit a fi destul de largă: țări europene, țări din Africa, Orientul Mijlociu, precum Arabia Saudită și Qatar, dar și țări din Asia de Sud, precum India, Indonezia și Malaezia.
Prin urmare, ținând cont de ampla activitate economică externă a companiilor ucrainene deja existente înainte de invazia la scară largă, Ucraina nu pierde piețe nici acum, în ciuda exporturilor suspendate.
”Pentru a ne menține poziția pe piața globală a armelor, participăm în fiecare an la cinci sau șase expoziții internaționale de armament, expoziții majore. La fiecare dintre acestea realizăm un stand comun sub numele asociației noastre, unde prezentăm produsele companiilor membre. Facem asta tocmai pentru ca Ucraina să nu fie uitată”, a punctat Maksym Polyvyany, adăugând că, în prezent, clienții au un mare interes pentru aceste produse, în special fiind vorba despre drone, stații radar și echipamente destinate războiului electronic.
Războiul electronic
”Nimeni altcineva nu are o asemenea experiență în utilizarea războiului electronic precum e cea acumulată de Ucraina. Aici funcționează atât legea războiului, cât și legea producției: dacă cineva obține un nou mijloc de distrugere, atunci, celălalt își va asigura nu doar propriile mijloace similare de distrugere, ci și mijloace de contracarare. Prin urmare, echipamentele noastre de război electronic și UAV-urile ating un nivel complet nou, fiind în permanență îmbunătățite”, a explicat Maksym Polyvyany.
Mașinile blindate
Vehiculele blindate ucrainene au, de asemenea, recenzii foarte bune din partea partenerilor străini. De exemplu, compania ucraineană Armor a creat, recent, un vehicul blindat universal pe platforma căruia puteți amplasa echipamente de război electronic, o stație radar, sisteme de ghidare, arme antitanc etc. Mașina a fost modernizată ținând cont de condițiile de luptă.
Sistemul de artilerie Bohdana și rachetele anti-navă Neptune
În plus, întreprinderile ucrainene lucrează la implementarea unor proiecte importante. În special, vorbim despre sistemul de artilerie autopropulsat Bohdana, dezvoltat încă din 2015. Acum, producția Bohdana se extinde treptat pentru utilizarea pe front.
De asemenea, se lucrează aplicat în vederea extinderii producției de rachete anti-navă Neptune cu o rază de acțiune de 280 kilometri. Este planificată crearea unui sistem de doborâre a țintelor aeriene.
Ucraina trece prin tot soiul de evoluții, având proiecte pentru prezent și viitor. Implementarea lor va contribui la întărirea capacităților de apărare ale țării și la întărirea Forțelor Armate ale Ucrainei. Însă acest lucru necesită resurse financiare considerabile. Parte din ele pot fi asigurate de exportul cu armament. Acesta nu va aduce doar venituri considerabile la buget, ci va facilita și o dezvoltare a întreprinderilor de profil, precum și revenirea Ucrainei la un nou nivel pe piața mondială a exportului de arme.