Perioada petrecută de bunicul meu matern, dr. Ilie Lazăr, în colonia de muncă de la Periprava (1960-1964) trebuia să fie una mai ”blândă”, după bătăile și torturile la care a fost supus la Galați, Sighet și Râmnicu-Sărat. Deși foarte slăbit și bolnav, el nu a încetat nici o clipă să-i îmbărbăteze și să-i încurajeze pe cei de acolo, expunându-se la riscuri inimaginabile.
Aveți mai jos două note informative ale unor agenți ai Securității, în tentativa de a-l discredita pe Ilie Lazăr:
”...Acțiunea de compromitere a fruntașului țărănist, inițiată de ofițerul informativ al coloniei, nu a fost încununată de succes, iar Ilie Lazăr continua să se bucure de stima și aprecierea colegilor de detenție, foarte mulți dintre ei considerându-l un adevărat mentor. Acest lucru rezultă din numeroasele note informative furnizate de agenții dirijați în jurul său”. Mai mult, fostul deputat de Maramureș dădea dovadă de un curaj remarcabil prin comportamentul său într-un colectiv din care nu lipseau informatorii. Un exemplu în această privință a fost ‹fredonarea unui cântec expansionist› cum erau caracterizate de agentul ”Iovan Alexandru” într-o notă din 7 decembrie 1962, cele câteva versuri cântate de Ilie Lazăr în spălătorul barăcii: ”Haideți frați români/ Haideți peste Prut/ Să luăm pământul/Pe care l-am avut”.
”...Internatul Lazăr Ilie este unul dintre internații brigăzii a 8-a inapți, ce se menține în mod categoric pe linia reacționară și ostilă. Într-o discuție pe care am purtat-o cu el, mi-a spus că el a suferit enorm de mult în timpul detenției sale, că felul detenției pe care a purtat-o depășește orice închipuire și că niciodată mintea sa nu putea concepe un astfel de regim”. (agentul ”Horia Popescu” / 13 mai 1963 / ”Ilie Lazăr - consecvența unui ideal politic”, Andreea Dobeș, Fundația Academia Civică, Ediția a II-a, revăzută, 2015)
În lagărul de la Periprava, Ilie Lazăr l-a întâlnit pe Ioan Gherasim, cel care avea să-i devină peste 8 ani ginere! În momentul în care Lia Lazăr i l-a prezentat pe Ioan Gherasim, Ilie Lazăr a izbucnit și i-a spus: ”Cu el să te măriți, draga mea, pentru că un om ca el nu o să mai găsești! Nu voi uita niciodată credința, tăria și demnitatea de care a dat dovadă la Periprava!”