Calea partizanului anticomunist. Cu moartea pre moarte pășind: ”Plecat pe drumul singurătăţii, cu trecerea timpului, partizanul capătă o singură certitudine, aceea că de aici NU mai există întoarcere”. Ioan Victor Pica, marele prieten al luptătorilor făgărășeni

Ioan Victor Pica (22 martie 1933-2 aprilie 2004) s-a născut într-o familie de țărani din Țara Făgărașului. După școala primară din sat, a urmat cursurile Liceului ”Radu Negru” din Făgăraș, unde îi cunoaște pe mulți dintre viitorii partizani făgărășeni. Bunăoară, acolo îi întâlnește pe Ion Mogoș și Niculae Mazilu, prieteni ai vărului său Victor Roșca. 

Lucrurile evoluează iremediabil. Elev fiind, Ioan Victor Pica înființează o organizație anticomunistă în cadrul Liceului ”Radu Negru”. Îl va cunoaște pe Ion Gavrilă Ogoranu și se va afla în strânse legături cu partizanii din Munții Făgărașului.

(Partizanul Ion Gavrilă Ogoranu)

La 19 noiembrie 1950 e arestat, trece prin anchete de o sălbăticie extremă și e condamnat la 8 ani de închisoare politică. Îi va executa în totalitate, detenția fiind urmată de 9 luni de domiciliu obligatoriu la Lătești (colonie de muncă). Apoi e arestat din nou, deși nu se făcea vinovat de nimic, executând încă aproape 6 ani de închisoare. Între timp e arestat și tatăl său, la fel de nevinovat. Tânărul va fi eliberat abia în 1964, la decret. 

(Ioan Victor Pica, scriitor și fost deținut politic)

După revenirea din închisoare a absolvit cu greu liceul (mai avea două clase), întrucât Securitatea l-a persecutat și l-a dat afară din multe licee, invocând așa-zisa ”origine nesănătoasă” (detenția politică). În 1968 a încercat să se înscrie la Facultatea de Filosofie din București, dar a fost refuzat din același considerent. În 1969 a încercat să urmeze Facultatea de Teologie din Sibiu, dar a fost alungat de mitropolitul de atunci, tot din pricina zisei ”origini nesănătoase”. 

Din ‘64 până în ‘89 a fost supravegheat în permanență de Securitate. A început să scrie proză și poezie, dar peste tot i s-a refuzat în mod constant publicarea, deși Ioan Victor Pica nu aborda tematici politice. Mai mult, a fost convocat cu regularitate la Securitate, fiind interogat și persecutat în permanență. Securiștii i-au percheziționat în repetate rânduri locuința, confiscându-i manuscrisele.  

La începutul anilor ‘90 a înființat filiala AFDPR Făgăraș, totodată publicându-și, în sfârșit, cărțile. A avut o constantă activitate publicistică. În legislatura 1992-1996 a fost deputat din partea PNȚCD. 

Pagina de Facebook ”Destine frânte în închisorile comuniste” prezintă o serie de fragmente din volumul ”Libertatea are chipul lui Dumnezeu”, una dintre cărțile lăsate posterității de Ion Victor Pica, fragmentele referindu-se la viața de partizan: 

„Partizanul e fiinţa care veghează necontenit, mereu gata de luptă şi de apărare. Timpul său de acţiune şi veghe e noaptea (...) Bâjbâind, el învaţă să vadă lucruri nevăzute de ceilalţi (...) El e fiinţa veşnic nomadă, veşnic în căutarea siguranţei şi a adăpostului (...) Plecat pe drumul singurătăţii, cu trecerea timpului, el capătă o singură certitudine, aceea că de aici nu mai există întoarcere (...) 

Lihnit de foame, dezbrăcat, adesea bolnav, părăsit de toţi, el zace uneori zile în şir prin cine ştie ce şanţ sau râpă, neaşteptând pe nimeni să-i întindă o bucată de pâine sau o haină caldă. Ochiul care îl vede poate fi al iscoadei şi pâinea aruncată poate fi otrăvită”.