"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Fost deținut politic pentru 12 ani și fost profesor de limba engleză (pe care a învățat-o în spatele gratiilor), regretatul domn Ion Radu a ocupat, în ultimii ani de viață, funcția de președinte al AFDPR București. În vara lui 2013, Ion Radu mi-a acordat un amplu interviu în cursul căruia, printre multe altele, mi-a relatat și despre cea mai dureroasă amintire de la Jilava, marea închisoare de tranzit (care va fi fost un etalon al cruzimii).
Ion Radu fusese arestat și condamnat în lotul grupării ”Lagiunea Albastră” – studenți și elevi de liceu care NU aveau nici cea mai mică legătură cu Mișcarea Legionară, denumirea fiind preluată de la o facțiune anti-comunistă care luptase în Războiul Civil spaniol. Securitatea infiltrase gruparea, cu toții fiind arestați rapid înainte de a întreprinde vreo acțiune efectivă. Cu toate acestea, în spiritul vremurilor, condamnările vor fi absurd și criminal de mari. Ion Radu va trece prin penitenciarele Jilava, Oradea, Aiud, Lugoj, Baia Mare și Gherla, dar și prin lagărele de la Baia Sprie, Cavnic, Salcia, Stoenești, Periprava și Strâmba.
Ajuns în iadul de la Jilava, Ion Radu îl va reîntâlni pe unul dintre tinerii condamnați în lotul său – Alexandru Cojocaru. Priceput la lucrul cu mâinile, acesta sculptase, cu mari eforturi și precauții, o cruciuliță dintr-o așchie de os, pe care i-o oferă lui Nelu Radu. Firește, un astfel de simbol este interzis în temnițele și lagărele comuniste, purtătorii riscând sancțiuni majore pentru așa ceva.
Fiindcă refuză să predea cruciulița unui gardian acefal (pe care îl sfidează cu un curaj de-a dreptul neverosimil: ”Vino mâine seară și îți voi da o cruce de lemn să ți-o pui la cap!”), Ion Radu nu doar că e sancționat cu 7 zile de Neagra (izolare totală în cele mai severe condiții, cu o singură porție de mâncare o dată la 3 zile), dar este călcat în picioare în repetate rânduri de torționari, care-l ”vizitează” la Neagra doar pentru a-l umple de sânge.
În cele ce urmează vă prezint fragmentele din interviu în care Ion ”Nelu” Radu a relatat acest episod:
Cruciulița făurită din os
Răzvan Gheorghe: Care e cea mai dureroasă amintire de la Jilava?
Ion Radu: Acolo l-am reîntâlnit pe prietenul meu Alexandru Cojocaru, care făcuse parte din „Legiunea Albastră”. Băiatul acesta avea un talent deosebit la sculptură – își făcuse o dăltiță dintr-un ac – și mi-a oferit o cruciuliță confecționată la Aiud dintr-o așchie de os, cruciuliță pe care, în prealabil, o frecase zile-n șir de ciment. Am primit-o cu mare drag și obișnuiam să o port la gât. Într-o zi, sergentul analfabet Vasile Velea a intrat în celulă și mi-a cerut cruciulița, pe care o văzuse prin vizetă un coleg de-al lui. Răspunsul meu a fost la obiect:
– Vino mâine seară și îți voi da o cruce de lemn să ți-o pui la cap!
Ceilalți deținuți s-au amuzat copios, iar sergentul s-a înfuriat și mi-a ordonat, bâlbâindu-se, să merg de urgență la comandant. Eu am refuzat, spunându-i că cine vrea să mă vadă să vină la mine, în celulă, unde putem discuta pe îndelete.
Drept urmare am primit 7 zile de izolare cu regim sever. A doua zi, doi caralii – dintre care unul era sergentul Velea – m-au dus la Neagra, o celulă fără ferestre și plină de igrasie, care avea o tinetă într-un colț. Înainte de a mă arunca în bezna umedă, Velea mi-a aplicat o lovitură fulgerătoare în maxilar. Când am căzut pe ciment, acei porci au început să mă izbească cu bocancii la nimereală. Într-un final m-au împins cu picioarele în celulă, ca pe un sac. Eram plin de sânge.
La Neagra
Pe jos era apă, pereții erau umezi şi plini de mucegai. După o oră a reapărut Vasile Velea, care m-a bătut din nou, cu aceeași bestialitate, ca să mă învăț minte și să nu mai fac bășcălie de el.
Am stat 7 zile la Neagra, timp în care am primit o gamelă cu mâncare o dată la trei zile; în rest, numai apă și niciodată de ajuns. Nu exista pat și trebuia să dorm pe jos, să găsesc un loc printre băltoacele alea infecte, deși umezeala îmi intra până în măduva oaselor.
De data aceasta însă, instinctul de conservare mă îndemna să merg mai departe, să înving suferința fizică și să nu-i părăsesc pe cei pe iubiți. Gândul îmi fugea departe, departe, dincolo de zidurile închisorii, la o fată pe nume Iulia, căreia îi dădusem întâlnire la bibliotecă, numai că eu nu am mai putut ajunge acolo, fiindcă am fost arestat de Securitate.
După 7 zile de izolare am fost readus în cameră. Deținuții s-au crucit când au văzut că întregul meu corp era brăzdat de urmele loviturilor celor doi porci securiști. Mi-am revenit cu greu din acea încercare”.
