"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Fostul deținut politic Nicolae Cracea a fost torturat, la penitenciarul Aiud, în aceeași ”serie” cu intelectualul Mircea Vulcănescu, acesta fiind subțiat până la transparență de bătăi, torturi, umilințe și boli. Zăcând plin de sânge într-un colț al camerei de tortură (un veritabil abator uman), Cracea va fi martorul ultimelor torturi la care a fost supus Vulcănescu, acesta urmând să moară curând după aceea, în chinuri martirice, lăsând posterității neprețuitele cuvinte: ”Să nu ne răzbunați”.
Pagina de Facebook ”Destine frânte în închisorile comuniste” prezintă relatările lui Nicolae Cracea cu privire la acest episod abominabil, pe care însă NU trebuie să-l uităm niciodată:
„S-a întîmplat să fiu scos pentru tortură în aceeaşi serie cu Mircea Vulcănescu. Torturarea mea s-a terminat şi acum zăceam aruncat într-un colţ pe jos. La rînd era Mircea Vulcănescu.
După ce l-a torturat prin bătaia pe tot corpul (pentru a nu ştiu cîta oară) a căzut în nesimţire. Era plin de sînge. Un ţigan robust l-a luat de un picior, tîrîndu-l pe jos. Capul i se bălăngănea în dreapta şi-n stînga ca o minge legată cu o sfoară trasă de un copil zglobiu, în joacă. Cum trecea tocmai prin dreptul meu, m-am tîrît puţin ca să îi îmbrăţişez capul şi să-l încurajez. Se vedea că nu este mort. Ţiganul care îl tîra m-a îndepărtat cu o lovitură de bocanc în piept, care mi-a tăiat respiraţia. Cred că aceasta a fost ultima tortură pentru bravul bărbat.
Îmbăindu-l cu apă rece pentru a-şi veni în fire, a contractat o congestie pulmonară şi după cîteva zile a murit, sporind mormintele necunoscuţilor de pe cîmpul din vecinătate cu încă unul. Constat că oculta comunistă a lansat o versiune (mincinoasă, dar verosimilă) că Mircea Vulcănescu ar fi murit în alte circumstanţe şi n-a fost asasinat de administraţia închisorii după cum am mărturisit eu“.
