URSS s-a salvat de la colapsul economic din primii ani de după preluarea puterii cu ajutorul tezaurului confiscat de la România: 93,4 tone de aur. În 1922, aurul nostru reprezenta 51,71% din rezerva de aur a URSS. Cristian Rakovski a primit bani din tezaurul românesc pentru a organiza declanșarea revoluției sovietice în România

La mai bine de un secol de la evacuarea tezaurului Băncii Naționale a României la Moscova apar încă informații inedite despre acest subiect, mai ales din arhivele ruse.

Oficialii de la Moscova au mințit de fiecare dată când a venit vorba de acest subiect, teza favorită fiind că cele peste 90 de tone de aur românesc au dispărut în timpul războiului civil. Deschiderea arhivelor ruse a scos la iveală faptul că în realitate sovieticii au cheltuit aurul românesc în primii ani de după instalarea la putere. Ion Bistreanu a publicat un articol în revista Magazin istoric cu mai mulți ani în urmă în care refăcea parțial modul în care Lenin urmărea modul de cheltuire a aurului românesc (detalii aici). Ultima comunicare a istoricului Florin Constantiniu arăta pe baza unor documente de arhivă că Cristian Rakovski a primit bani din tezaurul românesc pentru a organiza declanșarea revoluției sovietice în România.

În numărul din noiembrie 2020 al revistei Magazin istoric Ilie Schipor publică prima parte a unei cercetări despre soarta aurului românesc, cercetare realizată în arhivele rusești. De obicei ceea ce se publică în România despre tezaurul confiscat de ruși se bazează pe sursele de arhivă românești, articolul lui Ilie Schipor vine cu informații din arhivele ruse (o premieră în istoriografia română din ce știu eu). 

Articolul acesta aduce o serie de informații noi față de cel al lui Ion Bistreanu, într-un tabel care reface traseul „evaporării” aurului românesc de la Moscova. Conform arhivelor ruse aurul românesc era evaluat în 1917 la 118 milioane ruble aur – până în 1924 mai rămăseseră 35 milioane ruble aur. Prin 1922 aurul românesc reprezenta 51,71% din rezerva de aur a Uniunii Sovietice – este momentul de apogeu al crizei economice, perioada în care Lenin lansase Noua Politică Economică, permițând inițiativa privată pentru a evita colapsul.

Pe foarte scurt: Uniunea Sovietică s-a salvat de la colapsul economic din primii ani de după preluarea puterii cu ajutorul aurului confiscat de la România. Iar chestia asta este dovedită cu documente de arhivă, abia aștept să citesc următoarele părți ale cercetării de arhivă realizate de Ilie Schipor.

Ce s-a întâmplat cu aurul românesc de la Moscova

În 1965 Brejnev i-a spus lui Ceauşescu că aurul din tezaurul României de la Moscova a fost furat de alb-gardişti. Brejnev minţea fără să clipească şi atunci când spunea că arhivele lor nu conţin date despre soarta aurului românesc după ce acesta a fost evacuat în Siberia. Minciuna „aurul românesc a fost furat şi cheltuit de alb-gardişti” nu era nouă, încă din 1921, la o întâlnire de la Varşovia, diplomaţii sovietici le-au spus acelaşi lucru reprezentanţilor României. Doar că documentele sovietice, puţine şi ieşite greu la iveală, spun altă poveste.

Mapa secretă a lui Lenin

Documentele lui Lenin au fost accesibile istoricilor puţină vreme în 1993, după care arhivele au fost din nou închise. Chiar şi aşa, a mai ieşit câte ceva la lumină. 

În septembrie 1921 Lenin i-a cerut ministrului de Finanţe să îi prezinte un inventar precis al rezervelor de aur deţinute, subliniind că vrea să ştie exact soarta aurului românesc. Bolşevicii aveau nevoie de mijloace de plată forte pentru a-şi începe programul de reconstrucţie. Lenin a primit rapid răspunsul în 1921: aur românesc în valoare de 117,5 milioane ruble aur. 

La începutul anului 1922 un nou raport i-a fost transmis lui Lenin, iar aurul românesc era evaluat la 108 milioane ruble aur (semn că începuse cheltuirea lui). Tot în 1922, în luna august, un nou raport secret vorbeşte despre rezervele de aur din Sala Armelor de la Kremlin (fără să spună expres că este aur românesc, dar acolo fuseseră depozitate lăzile cu tezaurul BNR) – concluzia era că existau 1.357 de lăzi cu aur care nu fuseseră încă inventariate.

Problema aurului românesc şi ruta americană

Există percepţia falsă că aurul românesc trimis la Moscova a fost sub formă de lingouri. În realitate, cele 1.738 de casete expediate la Moscova în decembrie 1916 conţineau monede de aur, germane şi austriece în mare parte, şi foarte puţine lingouri marcate de BNR (de aici apar tot felul de confuzii în ceea ce priveşte evaluarea valorii aurului, cert este că au fost trimise la Moscova 93,4 tone de aur).

În 1921 presa americană sesiza o adevărată avalanşă de aur pe piaţa SUA şi se întreba dacă nu cumva aurul provenea din Rusia bolşevică, aflată în acel moment sub embargo. Ambasadorul american la Bucureşti a început în acelaşi an să se intereseze foarte insistent despre simbolurile româneşti de pe lingourile de aur şi soarta tezaurului de la Moscova. Fără să existe dovezi clare, este foarte posibil ca aurul românesc de la Moscova să fi fost (cel puţin parţial) topit şi folosit pentru a finanţa programul bolşevic de reconstrucţie.

Minciuna rămâne

Alb-gardiştii din Siberia au suferit principalele înfrângeri încă din 1919, iar la începutul lui 1920 a fost executat comandantul lor, amiralul Alexander Kolceak. De vreme ce în 1921 Lenin primea rapoarte exacte despre aurul românesc este greu de crezut povestea că a fost furat şi cheltuit de Kolceak. Misterul rămâne câtă vreme arhivele ruseşti sunt închise, dar este limpede că există documente care spun precis ce s-a întâmplat cu aurul românesc de la Moscova.

P.S. În revista Magazin istoric din iunie 2013 găsiţi mai multe detalii despre povestea tezaurului de la Moscova.

(Detalii pe blogul historice.ro, pe care vi-l recomandăm)