"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Pagina de Facebook ”Destine frânte în închisorile comuniste” postează un comentariu sugestiv lăsat posterității de regretatul părinte Adrian Făgețeanu, unul dintre exponenții mișcării Rugul Aprins și fost deținut politic pentru mai bine de 12 ani în temnițele și-n lagărele comuniste. Vă prezentăm citatul amintit:
Crucea
„Când am fost arestat, anchetatorul mi-a smuls crucea de la gât şi a aruncat-o în lada de gunoi. Eu am luat-o de acolo. El m-a bătut crâncen şi a aruncat din nou crucea la gunoi. Eu nu m-am lăsat. Iarăşi, am ridicat crucea şi el m-a călcat în picioare. După 8-9 încercări, ofiţerul a cedat. M-a lăsat în pace…
Fiind în camera de tortură, îmi spuneam: ‹Rezistă! Nu-L face de râs pe Hristos› şi poate nu o să mă crezi, frate, dar după 60 de lovituri nu mai simţeam nici o durere. Corpul singur lucra fără voia mea, parcă se autoanestezia.
În închisoare încetezi să exişti, doar Hristos te ţine în viaţă. La ieşirea din Aiud, am aflat că sărmana mea mamă, atunci când scria acatistul pentru preot, îmi trecea numele şi la vii, şi la morţi, neştiind nimic despre mine. Avea mare dreptate – în puşcărie eram şi viu şi mort, deopotrivă”.
Părintele Adrian Făgețeanu
Viitorul părinte Adrian Făgețeanu (Alexandru Bucovețchi la naștere) s-a născut la 16 noiembrie 1912 în Deleni, lângă Cozmeni (în Bucovina de Nord ce avea să fie sfârtecată de URSS).
A urmat celebrul Liceu ”Aron Pumnul” din Cernăuți, tot acolo a terminat Facultatea de Drept. Până în 1941, la Fălticeni și la Bacău, a ocupat diverse funcții în cadrul Ministerului de Interne, precum cea de comisar de poliție.
La fel ca mulți intelectuali ai vremurilor, a simpatizat cu Mișcarea Legionară, însă NU s-a înregimentat în rândurile acesteia. Cu toate acestea, a fost arestat în ianuarie 1941, în contextul reprimării rebeliunii legionare, fiind condamnat la 5 ani de închisoare pentru ”acte pregătitoare la rebeliune”.
A fost eliberat în iunie 1941 doar pentru a fi trimis în linia întâi a frontului din Rusia. Participă la cele mai sângeroase încleștări ale perioadei. Este rănit grav la Stalingrad, ulterior fiind internat în lagărul de la Târgu Jiu, de unde este eliberat în 1943.
Tot în 1943 va apuca pe calea monahismului, călugărindu-se la Mănăstirea Putna și primind numele de Adrian. Va urma Facultatea de Teologie la Cernăuți și la Suceava (unde instituția se mută din pricina avansării trupelor rusești în Bucovina de Nord). Monahul Adrian e arestat din nou în vara lui 1945 pentru fosta sa activitate de comisar de poliție, fiind eliberat în august 1946.
În februarie 1947, Adrian Făgețeanu vine la București cu scopul de a studia filosofia. Devine un apropiat al părintelui Sandu Tudor și al mișcării ”Rugul Aprins”, fiind conștient că lupta împotriva materialismului comunist trebuie purtată, în principal, pe tărâm spiritual. Drept urmare, Securitatea îl arestează brutal și-l închide din nou între 1950-1956. După eliberare e primit la Mănăstirea Lainici.
Este supravegheat și persecutat fără intermitențe de Securitate, de turnătorii și colaboraționiștii regimului genocidar. În 1958 e arestat din nou și e condamnat la 20 de ani de luncă silnică și la 10 ani de degradare civică. Va fi eliberat în 1964, la decret. Per-total, a suferit peste 12 ani în temnițele și lagărele comuniste, trecând prin Galata, Văcărești, Brașov, Târgu Jiu, Slobozia, Făgăraș, Jilava, lagărele Canalului, Aiud și Suceava.
După eliberare a trecut prin mai multe parohii, apoi pe la Mănăstirea Viforâta, Mănăstirea Surpatele și, finalmente, la Mănăstirea Antim. La 91 de ani, a plecat de la Antim și a trăit ca sihastru la Schitul Locurele din apropierea Mănăstirii Lainici. A rămas acolo până în 2011, când starea lui de sănătate s-a înrăutățit.
Părintele Adrian Făgețeanu a trecut la Domnul la 27 septembrie 2011, într-un spital bucureștean. Avea 99 de ani. E înmormântat în cimitirul Mănăstirii Lainici. Veșnica sa pomenire!
