Interviul lui Galben cu Platon, o ”spălare de cadavru”

În jargon profesional, un interviu cu un notoriu interlop fugar, deja condamnat, cu infracțiunile probate de Justiție, se numește “spălare de cadavru”. Asta, desigur, doar în cazul excepțional în care jurnalistul nu reușește să îl determine pe interlocutor să își mărturisească propria ticăloșie, dar nu să servească drept trompetă a banditului care vrea să se disculpe în fața pulimii pentru a-și continua crimele. Nu a reușit el Carlson Tucker, dar asta nu înseamnă că nu poate încerca (neica) nimeni.

Sunt trei variante în care un cioclu de presă, un necrofil profesional, acceptă o asemenea provocare, cu riscurile de imagine corespunzătoare:

A. Pentru bani murdari;

B. Pentru că este prost cu spume;

C. A+B;

Restul, cu libertatea de exprimare, cu “audiatur et altera pars”, sunt povești cu zmei, din categoria borcanelor cu spermă cărate de Natașa în poală pentru inseminare artificială. 

Punct.