La 2 martie s-au împlinit 32 de ani de când hoardele ruse (împreună cu separatiștii pro-ruși de la Tiraspol, care erau și sunt controlați de serviciile secrete rusești) au săvârșit o sângeroasă agresiune militară împotriva R.Moldova, declanșând războiul de pe Nistru, desfășurat chiar pe teritoriul moldovean.
R.Moldova abia scăpaseră din mrejele imperiului sovietic, aderând în aceeași zi la ONU și afirmându-și pe plan internațional independența față de Rusia.
La 2 martie 1992, românii basarabeni au pus mâna pe armă și au mers pe front să înfrunte un imperiu muribund, dar care încă ținea cu tot dinadinsul să își păstreze controlul asupra fostelor ,,republici unionale” pe care le ocupaseră după cel de-Al Doilea Război Mondial, subjugându-le, colonizâdu-le și deznaționalizându-le decenii la rând.
În urma războiului de pe Nistru, cunoscut și ca războiul ruso-moldovenesc (sau ruso-român, cu mențiunea ca statul românesc din dreapta Prutului a avut un rol foarte modest, spre infim, în conflict), tânărul stat R.Moldova pierde controlul asupra a 12% din teritoriul său constituțional. Rusia genocidară a ,,separatizat” (adică ocupat) localitățile din Stânga Nistrului, demonstrând încă odată ce crede ea despre ,,independența, suveranitatea și integritatea” fostelor state pe care le ocupaseră anterior, iar actualul război de agresiune și ocupație din Ucraina este încă un exemplu în acest sens.
Participarea directă a Rusiei în război, sub pretextul așa-zisei ”voințe transnistrene”, s-a concretizat prin implicarea în lupte a Armatei a 14-a, cea care, după destrămarea URSS, a intrat sub jurisdicția Rusiei. De asemenea, Rusia a dotat forțele inițial paramilitare ale separatiștilor pro-ruși cu armament, inclusiv armament greu.
279 de români-basarabeni au fost uciși și 1180 au fost răniți în războiul de agresiune al Federației Ruse împotriva R.Moldova. Glorie tuturor celor care s-au jertfit pentru a păstra vie românitatea și independența în stânga Prutului față de barbaria rusă. Eroii nu mor niciodată!