"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Majoritatea manualelor de filosofie franțuzești deschid capitolul despre Artă cu "afacerea Brâncuși". Un proces care pare ireal, dar a existat.
În 1926, mai multe opere ale lui Brâncuși, printre care Pasărea în spațiu, ajung în SUA. Inspectorul de vamă consideră că "obiectele metalice" trebuie impozitate cu 40%, pentru că sunt "obiecte manufacturate". Nu a găsit o încadrare precisă a lor. Dar nici nu a fost de acord să le considere "sculpturi", caz în care ar fi fost exonerate de orice taxă vamală.
Concluzia vameșului: asta nu este artă. Este susținut de către superiorii săi. Urmează un proces în 1927, în SUA și în Franța, de unde va depune mărturie Brâncuși. În SUA se găsesc sculptori "realiști ", precum Thomas Jones, care să susțină că Pasărea nu este o operă de artă pentru că este "prea abstractă, o perversiune a sculpturii formaliste și nu exprimă sentimentul frumosului". Alți sculptori au fost, bineînțeles, de partea lui Brâncuși.
Verdictul dat în 1928, favorabil sculptorului român, oferă o definiție juridică a operei de arta. Un obiect care are strict o finalitate decorativă. Cât despre Pasărea în zbor, instanța a considerat că este un obiect frumos, cu linii simetrice, și, în ciuda unei dificultăți evidente de a îl asimila cu o pasăre, este foarte plăcut de privit și are o mare valoare decorativă.
