Ioan Stanomir atrage atenția că NU trebuie să ne iluzionăm că rușii se vor revolta masiv împotriva Kremlinului în urma uciderii opozantului Aleksei Navalnîi: "Într-o proporție considerabilă, cetățenii ruși subscriu la obiectivele criminale ale regimului Putin. Sfârșitul regimului Putin, dacă va exista acest sfârșit, nu va fi adus decât de un eșec militar!"

Comentând luni, la Digi24, uciderea de către regimul Putin a proeminentului opozant rus Aleksei Navalnîi, politologul Ioan Stanomir, profesor al Facultății de Științe Politice din cadrul Universității din București, a subliniat că nu trebuie să ne așteptăm, drept reacție, la revolte semnificative din partea cetățenilor ruși, întrucât aceștia subscriu, în mare parte, la obiectivele criminale ale Kremlinului. 

În acest context, Ioan Stanomir a reliefat că europenii și americanii trebuie să înțeleagă că "sfârșitul regimului Putin, dacă va exista acest sfârșit, nu va fi adus decât de un eșec militar", politologul atrăgând atenția că sancțiunile economice s-au dovedit insuficiente. 

De asemenea, politologul a precizat că, dată fiind istoria secolului XX, aducerea dictatorului rus Vladimir Putin în fața unui tribunal internațional este posibilă, la rândul ei, prin înfrângerea militară a Rusiei. 

Redăm analiza politologului Ioan Stanomir: 

"Curând vom marca 2 ani de război. Și este limpede că Federația Rusă nu s-a prăbușit. E limpede, de asemenea, că sancțiunile economice, deși semnificative, nu au reușit să pună în dificultate cu adevărat efortul de război, întrucât Federația Rusă, pe de-o parte, reușește să evite sancțiunile cu ajutorul statelor terțe, pe de altă parte beneficiază de ajutorul unor state care ele însele practică o economie totalitară de război, cum ar fi Coreea de Nord.

În Federația Rusă au existat proteste față de război în primele zile de după declanșarea războiului, după care s-a așternut tăcerea. Iar tăcerea s-a așternut pentru că în Federația Rusă nu mai există opoziție politică organizată. Statul a trecut la o represiune brutală și generalizată, iar o parte semnificativă a populației aderă la obiectivele regimului Putin, susține metodele regimului Putin și privește pe inamicii regimului Putin drept trădători. 

Dacă pornim de la o privire lucidă, înțelegem și limitele acțiunilor noastre. Eu personal cred, după 2 ani, că bătălia nu se va câștiga prin sancțiuni, cu excepția situației în care, puțin probabil, activele Federației Ruse din străinătate ar fi confiscate, dar confiscarea activelor unei țări ar ridica enorme probleme, pentru că Federația Rusă ar putea să atace în fața diferitelor instanțe internaționale această procedură.

Sfârșitul regimului Putin, dacă va exista acest sfârșit, nu va fi adus decât de un eșec militar. Eșec militar pentru regimul Putin înseamnă imposibilitatea consolidării poziției sale în Ucraina și imposibilitatea extinderii teritoriului ocupat în Ucraina. Deocamdată, regimul Putin și-a atins un obiectiv: căderea orașului Avdiivka. Este un semnal important. Asta înseamnă, de fapt, consolidarea unei părți din teritoriile anexate, iar pe plan intern alegerile acestea sunt alegeri fără miză, fără competitor, sunt alegeri prin care Vladimir Putin se reconfirmă, a câta oară, în fruntea statului.

Astfel, recapitulând, europenii și americanii trebuie să facă o alegere de durată. Regimul din Federația Rusă nu se va schimba prea curând, pentru că structura societății ruse în acest moment se află într-o simbioză cu acest regim. Nu trebuie să ne facem iluzii! E adevărat că au plecat ruși în exil. E adevărat că unii sunt închiși, personalități eminente, dar la fel este adevărat că, într-o proporție considerabilă, cetățenii ruși subscriu la obiectivele criminale ale regimului Putin. De ce? Pentru că foarte mulți dintre cetățenii Federației Ruse au o memorie istorică care înseamnă secolul XX, înseamnă Uniunea Sovietică. Cei care sunt paradoxal mai educați au și memoria Rusiei imperiale și nici Rusia imperială, și nici Rusia Sovietică nu le pot oferi vreun model de societate liberă, cu precizarea că Rusia imperială, cât era ea de represivă, nu a egalat Rusia sovietică, iar Rusia lui Putin este dintr-o perspectivă a ferocității, represiunii și a perversității ei cu un pas înaintea Rusiei imperiale. Asta este situația. Că l-au deținut și l-au omorât pe Alexei Navalnîi în temnițele din nord, nu mă miră. Asta a făcut întotdeauna Rusia cu opozanții ei. De câte ori polonezii se ridicau în secolul XXI, ajungeau fie în Asia Centrală, fie în aceste zone. Basarabenii noștri la fel. (...)  

Cum îl putem trage la răspundere pe Putin?! În momentul în care președintele Braziliei declară că el nu poate stabili o vinovăție a lui Vladimir Putin în chestiunea Navalnîi, în momentul în care sunt țări care nu numai că n-au îndoieli cu privire la natura regimului Putin, dar îl și primesc pe Vladimir Putin, cum putem noi să imaginăm un mecanism concret, rațional și eficace de tragere la răspundere? Vreau să vă spun în încheiere că singurii lideri din secolul XX care au plătit cu capul crimele lor sunt cei care au pierdut un război. Este vorba de liderii Germaniei naziste. În schimb, niciun lider comunist nu a avut parte de asta. Ceea ce a pățit Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu este o execuție în stil mafiot. Astfel, pentru a aștepta clipa în care Vladimir Putin răspunde pentru crimele sale, trebuie să așteptăm clipa în care regimul rus se prăbușește și, precum în cazul Iugoslaviei-Serbiei, el este predat de propriii săi compatrioți justiției internaționale".