Interviul cu Putin e fix ca în zicerea aia: „Ieșiți din casă ca să vă salvez! - De ce să ne salvezi? - De ce o să vă fac dacă nu ieșiți!” Cam atâta încredere se poate avea în ce spune Putin.
Singura știre reală din interviul cu Putin este că nu s-a schimbat nimic din viziunea lui asupra Ucrainei. Obiectivul final al lui Putin rămâne demantelarea actualului sistem de guvernare din Ucraina și înglobarea acestei țări în „lumea rusă”. Va continua cu războiul de uzură din Ucraina până când societatea ucraineană intră în colaps. Prin colaps înțeleg diverse forme, de la o serie de înfrângeri militare dezastruoase pe front până la proteste anti-guvernamentale sau rebeliuni/ secesiuni ale unor militari/ politicieni, orice combinație de evenimente care să spargă coeziunea statală de la Kiev.
Putin nu se grăbește, s-a grăbit în 2022 când a încercat să cucerească Kievul și n-a reușit. Acum a pus în mișcare o mașinărie a războiului adaptabilă și care îi permite să păstreze echilibrul interior al Federației Ruse. Toate mecanismele luate în considerare de lumea occidentală pentru a face Rusia să renunțe la războiul din Ucraina au eșuat până acum: sancțiunile economice, izolarea internațională, renunțarea la gazele ruse, speranța unei rebeliuni interne, înfrângerile de pe frontul din Ucraina etc. Este nevoie de o nouă viziune strategică a occidentului pentru acest război, din punctul de vedere al lui Putin el poate continua pe termen lung.
Asta înseamnă și că nu este posibilă o soluție prin înghețarea liniei frontului, ceva de genul soluției coreene, Putin nu vrea așa ceva. Și în ciuda asigurărilor din interviul amintit nici una din țările est-europene nu este în siguranță, în eventualitatea unei înfrângeri a Ucrainei și a înglobării ei în „lumea rusă” suntem următorii pe listă.
Ceea ce mă aduce la o nelămurire mai veche a mea: ce anume îi poate mobiliza pe românii din ziua de azi să reziste în fața rușilor? Deja de zeci de ani românii sunt îndoctrinați că sunt un popor mizer, cu o istorie de rahat, naționalismul este considerat un păcat capital, iar termenul „suveranist” a devenit o insultă. Dacă tot ne învață alde Simion Dascălul că suntem veniți de niciunde și mergem nicăieri - de ce ne-am mai bate capul?