"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
E o evidență istorică mereu reconfirmată că Patriarhia Moscovei a funcționat, de-a lungul a sute de ani, mai mult ca un departament militant al Kremlinului, așa cum de altfel o face și în prezent, susținând în mod fățiș invazia criminală a lui Putin și imperialismul rus în fostul spațiu sovietic.
În 2018, Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol a făcut un gest istoric, care a reprezentat o lovitură de proporții pentru Patriarhia Moscovei: a înălțat Biserica Ucrainei în rang de Patriarhie, moment în care i-a înmânat și tomosul. Promulgat de Sfântul Sinod al Patriarhiei de la Constantinopol, tomosul e actul ecleziastic care certifică acordarea de autocefalie unei Biserici naționale.
Imediat, rămasă fără zeci de milioane de enoriași, fără numeroși preoți și fără biserici importante, Patriarhia Moscovei a atacat la baionetă Patriarhia Ecumenică (pe care o vrea distrusă), cerându-i socoteală Patriarhului Ecumenic, cu obrăznicia caracteristică. În replică, Arhiepiscopul Bartolomeu I al Constantinopolului a amintit că Patriarhia Moscovei NU are tomos. Adică activează ilegal de peste patru secole (detalii AICI).
Faptul că Ucraina a primit, în 2016, din partea Patriarhiei de la Constantinopol, dreptul de a avea o Biserică autocefală, a fost cea mai puternică lovitură pe care putea să o primească Patriarhia rusă, construct kremlinologic ce insistă cu demența așa-zisului primat al celei de-a Treia Rome (care ar fi Moskova) asupra întregii Ortodoxii, oricât de falsă și caraghioasă este această narațiune.
Important: prin înființarea Bisericii Ucrainei, Patriarhia rusă nu a pierdut doar zeci de milioane de credincioși, ci și posibilitatea de a avea o influență consistentă asupra țării atacate acum de trupele ruse.
Din chiar momentul începerii invaziei putleriste, ierarhii din Ucraina care au rămas subordonați Patriarhiei ruse au intrat, pe bună dreptate, în colimatorul autorităților ucrainene, fiind suspectați, în mod cât se poate de legitim, că susțin în continuare cauza Moscovei, chiar în timp ce oameni nevinovați sunt uciși de bombele și rachetele armatei ruse. Apropos, printre morți se numără și români (fie ucraineni de etnie română, fie basarabeni care luptă alături de armata ucraineană, fie civili de etnie română morți în bombardamente). Da, vorbim despre români uciși de ruși. Din nou și din nou de sute de ani.
Popa rus Longhin Jar – mitropolitul Rusiei de Băceni, regiunea Cernăuți – se numără printre cei mai agresivi ierarhi care susțin trup și suflet războiul genocidar al Kremlinului. El și ceilalți popi ruși sunt subordonați Patriarhiei ilegale și FSB-iste de la Moscova, sunt anti-Ucraina în cel mai fățiș mod și activează în sensul ăsta. Adică sunt combatanți în războiul Rusiei, vorbim despre o agentură de lupi travestiți în sutane.
Longhin Jar nu doar că instigă credincioșii împotriva autorităților ucrainene, pe care le acuză de crime închipuite, dar face și serviciul de a lovi în mod constant în Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol și de a-l ataca pe Patriarhul Bartolomeu, lovind astfel în Ortodoxia care se revendică de la Patriarhia Ecumenică.
Dincolo de aceste aspecte, e bine de știut că Biserica Ortodoxă Română reprezintă o țintă predilectă a atacurilor lansate de Longhin Jar. Concret: de câțiva ani, individul cu cearcăne de heroinar susține o schismă în sânul Bisericii noastre – vrea ruperea de BOR a unui număr mare de slujitori și credincioși români, motiv pentru care, încă din 2016, mitropolitul rus de Bănceni a primit o replică usturătoare din partea Înalt Prea Sfințitului Teofan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
„Nădăjduiesc că vă veţi reconsidera poziţia (…) şi că veţi înceta să îndemnaţi clericii din parohii, vieţuitorii din mănăstiri şi pe credincioşii mireni din Arhiepiscopia Iaşilor şi din România (…) să întrerupă legătura liturgică în care se află cu păstorii lor canonici. Intervenţiile Preasfinţiei Voastre pe teritoriul canonic al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei sunt încălcări clare ale Sfintelor Canoane (Canonul 2 al Sinodului II Ecumenic şi Canonul 20 Trulan)”, a punctat Înalt Prea Sfințitul Teofan, în 2016, într-o scrisoare adresată mitropolitului de Băceni.
De notat și că Jar îi găzduiește la Mănăstirea Băceni pe proții români nepomenitori, care practic s-au rupt de Biserica noastră.
Pe fundalul războiului rusesc, Longhin Jar și-a reînceput campania de false acuzații, provocări și instigări la adresa BOR, la fel cum o face și împotriva Bisericii Ucrainei și a autorităților țării invadate și bombardate de armata rusă. Dacă Kirill e vechi KGB-ist, iar Vladimir Cantarean din Basarabia noastră e colonel KGB-ist, oare ce e Longhin Jar, mitropolitul Rusiei din Ucraina?
De exemplu, în ”predica” postată pe Youtube la 27 decembrie 2022, dedicată, pe stil vechi, sărbătorii Sfântului Ștefan, popa Jar a comparat martirizarea Sfântului Ștefan cu ce li se întâmpla unor ierarhi ruși din Ucraina, care erau expulzați în Rusia ai cărei cetățeni sunt și de unde își primesc ordinele. Așadar, individul se pretează să compare uciderea cu pietre a primului martir creștin, care l-a mărturisit pe Hristos cel Înviat, cu trimiterea înapoi în Rusia a unor angajați ai Bisericii ruse care funcționează ca o agenție a Kremlinului. Asta se numește blasfemie. Și blasfemiază pentru gloria Rusiei putiniste.
În aceeași ”predică”, Jar îl cataloghează absolut aiuritor pe Patriarhul ecumenic Bartolomeu drept ”ucigaș de creștini”. ”Toți s-au împăcat așa, ca să omoare Biserica adevărată a Lui Hristos, canonică, ca să îl omoare pe Hristos, dar nu vor putea niciodată”, a mai halucinat mitropolitul Rusiei din Ucraina, pentru care Biserica ”adevărată” ar fi cea rusă, condusă de FSB-iști cu bărbi lipite și în care se află ”icoane” cu Stalin.
Așadar, faptul că acum Ucraina are Biserica ei – ceea ce înseamnă că ucrainenii nu mai trebuie să își plângă copiii uciși în bisericile conduse chiar de cei care i-au ucis – ar înseamna, potrivit lui Jar, ”uciderea Bisericii” și ”uciderea Mântuitorului Hristos”. Atât de departe a ajuns mitropolitul subordonat Bisericii ruse cu blasfemia în slujba Rusiei genocidare!
Într-o altă ”predică”, Jar spune: ”Numai la voi în Ucraina și în România vă otrăvește cu mercur și cu arsenic – sunt două substanțe care omoară creierul și creierul iese din organism... acum avem ceea ce nu am avut niciodată, o doză foarte, foarte mare, dar ne vedeți – umblăm, muncim, alergăm, facem totul”. Bunăoară, același punctaj e repetat în bandă și de agentul FSB-ist Iurie Roșca, individ interzis pe teritoriul României.
Astfel de minciuni și diversiuni rusești sunt dominante în ”predicile” zilnice ale lui Jar.
În mod constant, Jar pretinde că sunt percheziționate bisericile și mănăstirile pentru că folosesc limba română, ceea ce e total fals, întrucât perchezițiile au vizat numai bisericile și mănăstirile subordonate Patriarhiei ruse. NU limba română e problema, ci popii agenți ai Rusiei, care folosesc limba română ca instrument împotriva românilor, așa cum o folosește și mitropolitul Rusiei din Basarabia noastră, colonelul KGB-ist Vladimir Cantarean.
Cu sau fără ochi vineți, persistența lui Longhin Jar în Ucraina arată toleranța autorităților de la Kiev. La câte nenorociri le-a făcut și încă le face ucrainenilor, pentru mine e de neînțeles de ce nu l-au expulzat pe acest lumpen în sutană, sau de ce nu-l arestează și nu-l judecă pentru FSB-ism și instigare la genocid, așa cum merită.
Longhin Jar este un mare dușman al românilor și al României. Indivizi ca el i-au spălat pe creiere pe etnicii români din Ucraina de-a lungul deceniilor, învrăjbindu-i, mințindu-i și supunându-i rusificării brutale (via Patriarhia Moscovei). Ar trebui să i se interzică accesul pe teritoriul României.
