În ceea ce mă privește (despre realism și credință)

evit cu strictă consecvență să dau indicații duhovnicești. Pe de o parte, așa este structura mea sufletească și de gândire. Pe de altă parte, cred că aceste indicații trebuie să vină de la oameni impecabili, fără umbre, dezinteresați și pilduitori inclusiv când tac sau când nu sunt prezenți pe canale media. Iată de ce, vă rog și pe voi, prieteni reali și virtuali, să nu plecați urechea la cei care, mai ales aici, în bazarul digital, îmbrăcați în salopeta clericală, cu câteva icoane lipite pe bucăți de lemn și pe un fundal sonor de "atmosferă", dau sfaturi necerute, îndemnuri nerealiste și încurajări necinstite, la limita cinismului. Nu este nicio taină, ci doar vrăjeală.

În schimb, vă sugerez să frecventați pe acei oameni, prin forța lucrurilor și statistic vorbind puțini, care au produs proba cinstei, a onestității, a firescului. Și: să vă pierdeți în paginile literaturii ascetice și patristice, în cele ale convertiților, în mărturiile celor din pușcăriile comunismului, în eseurile briliante ale apologeților creștini din vremurile moderne și să mergeți cât mai mult inclusiv la slujbele "minore" precum Vecernia, Utrenia (de la început), la privegherile de noapte, acolo unde se fac, la Acatiste. Acolo o să ascultați și o să înțelegeți cu timpul bogăția teologică a Ortodoxiei.

Încă ceva: nu intrați, dacă se poate, în logica total necreștină și antipastorală a diferenței cvasi-ontologice (sic!) dintre parohie și mânăstire. Cele două nu se concurează, ci se completează. Iar dacă tot mergeți la o mânăstire, faceți asta mai întâi de toate pentru ritmul liturgic, nu pentru că ați auzit că este un (mare) duhovnic, "cu Har mult", care și-a deschis acolo "cabinet". Chiar să și fie un adevărat vindecător de suflete, nu o să primiți cu folos cuvintele lui dacă nu o să fiți anterior igienizați doxologic, trecuți adică prin mireasma de trăiri și înțelesuri a laudei către Dumnezeu pe care părintele respectiv Îl slujește.

Fără aceste precauții, de bun simț aș îndrăzni să spun, contribuim cu toții la bagatelizarea, trivializarea și eviscerarea exercițiului celor care, în lume fiind, în trup, vor să le facă pe ale dumnezeirii, în duh. Nu cred că există un proces mai toxic precum cel al ultimelor decenii pe parcursul cărora cantitatea numerică a mânăstirilor a ajuns să umbrească și să pericliteze calitatea viețuitorilor, dar, atenție!, și a majorității vizitatorilor care se dau drept pelerini.

Întăriți parohiile voastre, chiar dacă nu vă plac mutrele slujitorilor, că nu sunt mai păcătoși decât voi, ci doar infinit mai expuși, mai periclitați, și protejați mânăstirile, dând și lăsând în pace pe cei care nu au depus niciun vot să construiască nu știu câți metri cubi de betoane pe an! Iar, repet, dacă mergeți, fiți discreți, solidari, ajutând nemijlocit, recunoscători. În fine: nu recomandați precum un sortiment de cașcaval nicio mânăstire și niciun duhovnic. Ceea ce este potrivit pentru unii nu este absolut deloc pentru alții. Dimpotrivă. Lăsați pe Dumnezeu să vă îndrume pașii! Nu puneți mântuirea ca destinație pe Waze!